În urma vizitelor de monitorizare a turmei de zimbri din Munții Țarcu de săptămâna trecută, rangerii WWF-Rewilding au descoperit că 4 exemplare au murit din cauza unei combinații de factori. Cei mai slăbiți dintre zimbri au fost alungați din turmă, ceea ce i-a făcut extrem de vulnerabili, drept urmare, cel puțin doi dintre ei au căzut pradă unei haite de câini hoinari ce s-a format în zonă.
Noutăți (22.01.2016) În urma necropsiilor realizate de medicul veterinar și a corelării acestora cu analiza datelor din teren, realizata de expertii WWF, amprentele din apropierea cadavrelor, a declarațiilor paznicului de vânătoare, a fotografiilor și înregistrărilor video concluzionăm:
- Primul cadavru, mascul, găsit de echipa WWF în afara țarcului, a fost hăituit de câini și încolțit pe marginea râului Alb. Urmele arată că acesta a fost fugărit, a trecut râul Inghețat, pe care a și alunecat, a fost încolțit intre albia râului și un șanț. Acesta încercând să scape; a și alunecat și a căzut pe suprafața înghețată a apei. Cea mai mare parte a corpului a fost consumată de carnivore. Singurele urme de carnivore din jurul cadavrului sunt de câine. Nu au fost observate urme de lup. Imaginile colectate de camerele de supraveghere pentru fauna indica faptul ca din zimbrul decedat s-au hranit ulterior doi caini si o vulpe.
- Al doilea cadavru, mascul, a fost identificat ca ROMAZ, aparținând unui vițel de 7 luni. Acesta avea 70 % din corp consumat de carnivore și un membru consumat în totalitate. De asemenea avea stomacul plin de hrana si nu prezenta semne patologice. În jurul cadavrului s-au observat urme de câini și nici o urmă de lup. Ulterior, din exemplarul decedar s-au hrănit doar câini, o pisică sălbatică și o vulpe.
- Al treilea cadavru, femelă, mâncată parțial, cu stomacul plin, prezenta o constitutie mai slaba. După analiza rapoartelor de monitorizare realizate luna decembrie, se constată că femela a fost îndepărtată din grup de către ceilalți zimbri, iar moartea se datorează epuizării (posibil alergată de prădători). Pe camerele montate acolo se poate observa doar prezența unui câine care se hrănește din corpul ei, iar analiza cadavrului indică moartea ca fiind in cauze naturale și în urma epuizării.
- Al patrulea cadavru, femelă, cu o condiție fizică bună, a decedat în urma hemoragiilor interne și a edemului pulmonar acut în urma multiplelor lovituri de corn. Acest fapt se traduce prin eliminarea exemplarelor mai slabe de către cele puternice de lângă sursa de hrană. Se deduce că aceste lovituri au survenit de la un alt zimbru deoarece în zonă nu au fost zărite alte cornute mari. Cadavrul a fost găsit la 30 cm ce-a de-a doua femelă decedată și indicând faptul că ar fi existat o altercație între cele două femele.
Imaginile foto și video capturate de camerele de monitorizare în perioada septembrie 2015-ianuarie 2016 indică prezența a doar 2 lupi, 1 urs, 1 pisică sălbatică și 2 vulpi în zonă dintre carnivorele specifice acestui habitat.
-*-
Iarna este o perioadă care pune la încercare supraviețuirea zimbrilor, când aceștia consumă multă energie în căutare de hrană. Cei mai slabi dintre ei suportă consecințele selecției naturale, fiind excluși din turmă pentru că ar putea pune în pericol întregul grup, atrăgând atenția prădătorilor. Din nefericire, acest lucru s-a și întâmplat.
Echipa WWF a fost în teren împreună cu medicul veterinar și membri ai asociaței care gestionează fondul cinegetic, au analizat datele, urmele de pe cadavre și din jurul cadavrelor, precum și înregistrările de pe camerele de monitorizare amplasate în zonă, concluzionând că un grup de câini sălbăticiți a hăituit și atacat cel puțin două dintre exemplare (ambii masculi).
Cel mai puternic grup de prădători din zonă, o haită de câini
În zonă există o haită de 15 câini sălbăticiți. Aceștia nu sunt prădători naturali, ci unii care prădează fauna sălbatică, cu consecințe pe termen lung care nu pot fi încă măsurate. Aceste exemplare au fost observate de echipa WWF cu ajutorul camerelor de monitorizare (o haită de 8 exemplare și încă 4 alte exemplare izolate), de către membri ai asociației fondului cinegetic prin observare directă (15 exemplare de câini sălbăticiți hrănindu-se din cadavrul zimbrului ucis) și de către muncitorii forestieri (angajați pentru exploatările din zona Bobaia). Această haită este în prezent cel mai puternic grup de prădători din zonă, făcând competiție neloială lupilor de aici. Ei diminuează semnificativ numărul indivizilor din speciile sălbatice care sunt hrană pentru lupi (cerbi, căprioare, mistreți, iepuri etc.), iar aceștia nu mai sunt atrași de o biodiversitate ridicată și au șanse mult mai mici să formeze o haită.
Imaginile surprinse de camerele noastre de monitorizare confirmă prezența lupilor în zonă, însă in număr redus. Localnicii, în special proprietarii de oi, își explică dispariția unui număr important de animale domestice în anul trecut (fără alarmarea câinilor de pază în momentul atacului), prin activitatea acestei haite de câini sălbăticiți. Membrii asociației cinegetice au identificat în teren (după urme) și hăituirea unui porc mistreț pornind de pe valea Râului Lung, trecând peste valea Râului Alb si până în Valea Higegului.
Conform unui studiu recent realizat de Asociația pentru Conservarea Diversității Biologice în cadrul proiectului WOLFLIFE – „Implementarea celor mai bune practici pentru conservarea in-situ a speciei Canis lupus la nivelul Carpaţilor Orientali”, câinii hoinari şi câinii de la stâne nesupravegheaţi au un impact negativ semnificativ asupra speciilor de faună sălbatică. Acest impact se manifestă fie prin transmiterea de boli, fie prin uciderea diferitelor specii de faună sălbatică. Gestionarii de faună cinegetică reclamă frecvent atacuri ale câinilor nesupravegheaţi de la stâne, care se grupează în haite şi ucid indivizi adulţi sau juvenili din specii de cervide precum căprior, cerb sau alte specii: mistreţ, iepure.
Mai mult, rata de înmulțire a acestora este semnificativ mai mare decât a lupilor, deoarece, spre deosebire de prădătorul natural, toate femelele de câine se reproduc, nu doar femela alfa. Totodată, femelele de câine sunt disponibile la mai multe împerecheri anual, în timp ce lupul este constrâns la un singur moment, acela al sezonului de reproducere. În două generații, acești câini devin sălbatici. Densitatea mare de câini hoinari e favorizată direct sau indirect de către oameni. Zonele locuite de oameni oferă hrană și adăpost față de prădători (carnivore mari). În aceste condiţii, câinii hoinari şi cei de la stână devin competitori ai speciilor de faună precum lupul şi râsul. Mihai Pop, expert în cadrul ACDB, estimează faptul că densitățiile de câini hoinari pot ajunge și până la 40 de câini hoinari pe fond cinegetic, îndeosebi în fondurile suprapuse cu asezări umane, existând potențialul ca la nivelul țării numărul acestora să fie de ordinul zecilor de mii.
Anca Tomescu, director Competence Center Stray Animal Care, al VIER PFOTEN România consideră că “soluția pe care o oferă legea pentru gestionarea câinilor fără stăpân este inefcientă și din păcate încurajează abandonul. Suntem deschiși spre orice colaborare cu autoritățile locale și organizații nonguvernamentale pentru o rezolvare sustenabilă și nonviolentă a problemei câinilor salbăticiți”.
Măsuri necesare pentru diminuarea numărului de câini hoinari din sălbăticie
WWF România, în consultare cu Asociația pentru Conservarea Diversității Biologice și VIER PFOTEN România propune o serie de măsuri necesare pentru diminuarea numărului de câini hoinari din sălbăticie și formarea unui grup de lucru cu reprezentanți ai autorităților de mediu, administratorilor fondurilor cinegetice, organizații pentru protecția animalelor, experți în faună sălbatică și autorități locale, pentru a identifica măsurile imediate, printre care:
- acțiuni de conștientizare a posesorilor de caini cu privire la deținerea responsabilă a acestora, precum și campanii demonstrative privind castrarea dedicate medicilor veterinari de circumscripție
- implicarea autorităților locale în proiecte de sterilizare, vaccinare și microciparea câinilor și prevenirea abandonului
- crescătorii de animale să renunţe la utilizarea exemplarelor de câini metiș şi să folosească, în schimb, câini din rase ciobăneşti tradiţionale, iar exemplarele utilizate pentru pază să fie hrănite corespunzător, vaccinate şi dotate cu jujeu.
- planuri de acțiune pentru reducerea abandonului câinilor și resurse pentru capturarea acestora, precum și sancționarea abandonului conform legislației în vigoare.
- implicarea autorităților locale în sancționarea celor care nu respectă legislația în vigoare privind obligativitatea microcipării și sterilizării câinilor cu stapan.
- cercetări aprofundate pentru a studia şi cunoaşte care sunt interacțiunile spațiale şi comportamentale dintre câini şi alte specii de faună sălbatică, îndeosebi carnivore. Competiția câine-carnivore este în mare măsură necunoscută.
- evaluare și monitorizare adecvată a mărimii populației de câini hoinari și a densității acesteia la nivel național, a modului cum aceasta este structurată și modul în care se menține, astfel încât să fie organizată o intervenție eficientă în vederea diminuării numărului de câini hoinari din habitatele naturale
Faptul că acești câini au ajuns să prădeze cel mai mare mamifer din Europa, printre care și primul pui conceput și adus pe lume în libertate, în zona Banatului montan, este încă o dovadă a pericolului pe care îl reprezintă pentru fauna sălbatică și nu numai. În zona parcului Natural Vânători Neamț, spre exemplu, acolo unde 20 de zimbri trăiesc în mediul natural, există și o haită de lupi, însă aceasta nu a atacat zimbrii de acolo. Incidentele din Măgura Zimbrilor ne atrag atenția asupra unei probleme insuficient abordate de către autoritățile competente.
Pentru declarații și interviuri vă rugăm contactați:
Magor Csibi, Director, WWF România
[email protected], Telefon: 0730098722
Oana Mondoc, Specialist Comunicare, WWF România
[email protected], Telefon: 0721819595