Ni s-a semnalat recent un nou caz de MHC planificat pentru râul Lazăru, în imediata apropiere de Parcul Național Retezat, cel mai vechi parc național din România și sit Natura 2000, protejat prin legislația europeană. Investiția este promovată într-un mod cu totul eronat, două exemple de articole din presa locală fiind:
În acest context, am trimis astăzi o adresă oficială domnului Primar al orașului Uricani, după cum urmează:
Stimate domnule primar,
În lumina recentelor dumneavoastră declarații privind proiectul de microhidrocentrală cu 3 captări pe râul Lazăru, dorim să vă aducem la cunoștință câteva aspecte esențiale care nu se regăsesc în modul în care am găsit prezentată această situație în presa locală. Înainte de toate, menționăm că subiectul este de interes major pentru organizația WWF-România, întrucât protejarea surselor de apă dulce reprezintă una dintre prioritățile noastre strategice, pe lângă păduri, arii protejate și specii sălbatice.
Ne îngrijorează să vedem ușurința cu care investițiile în microhidrocentrale (MHC-uri), în special cea de pe râul Lazăru, sunt promovate în orașul Uricani, fără ca impactul acestora asupra ecosistemelor râurilor să fie înțeles și luat în considerare. Râul Lazăru este în imediata proximitate a Parcului Național Retezat, cel mai vechi parc național din România, care este și sit Natura 2000 ROSCI0217 desemnat pentru anumite habitate și specii de interes european dependente de ecosistemele râurilor, ce migrează și în afara limitelor geografice ale sitului. Investițiile din astfel de zone trebuie tratate cu atenție și responsabilitate sporite, ceea ce poate conduce chiar la respingerea proiectelor dacă analiza arată că acestea ar afecta integritatea ecosistemelor și a speciilor.
Microhidrocentralele conduc la micșorarea debitului râurilor, de multe ori până la secarea lor, și întreruperea conectivității acestora, fapt ce blochează migrarea peștilor și a altor specii pe cursurile de apă. Majoritatea râurilor din munții Retezat au fost deja captate și derivate prin aducțiuni, râul Lazăru fiind printre ultimele râuri care au supraviețuit intervențiilor de acest gen din zonă, iar pierderea lui ar fi nu doar în detrimentul naturii, ci și în al comunității locale. Proiectul MHC propus pe râul Lazăru are o capacitate de producere a energiei neglijabil de mică, însă un impact negativ foarte mare asupra mediului. Mai mult decât atât, capacitatea de 1 MW nu poate produce suficientă energie pentru a acoperi nevoile locale sau pentru a face o diferență la nivel național, investiția fiind rentabilă doar datorită existenței certificatelor verzi. În momentul în care investiția MHC nu va mai fi rentabilă, investitorul va fi în imposibilitatea de a-și onora obligațiile financiare față de orașul Uricani, iar locuitorii zonei vor rămâne doar cu consecințele negative ale proiectului.
Din punct de vedere al dezvoltării orașului Uricani, această investiție nu poate fi un avantaj, ci din contră. Construcția microhidrocentralei se va desfăşura pe parcursul mai multor luni sau, după caz, ani şi transportarea utilajelor grele și a materialelor se va face prin localitate. Pe lângă impactul negativ asupra mediului, un astfel de proiect nu ar crea decât un număr foarte redus de locuri de muncă, doar pe perioada construcției. În perioada de funcționare, MHC-urile sunt operate fie de la distanță, fie prin intermediul unui singur angajat, fără a crea oportunitatea unor locuri de muncă durabile în zonă.
În mod fundamental eronat se susține că o astfel de investiție ar putea vreodată să reprezinte un beneficiu din punct de vedere peisagistic și turistic. În realitate, vor avea loc distrugeri în fauna şi flora locală din cauza activităţilor de construcţie. În perioada de funcţionare, atât diminuarea debitului râului până la secarea albiilor, cât şi zgomotul produs de clădirile MHC și modificarea aspectului cursurilor de apă vor afecta negativ și cel mai probabil iremediabil imaginea zonei ca obiectiv turistic, liniştea şi toate activitățile ce depind de apa din acest râu. În consecință, alocarea de fonduri de către investitor pentru amenajarea traseului de acces la cascadele de pe Valea Mării nu va mai avea impactul dorit asupra turismului, zona fiind transformată pe termen scurt-mediu într-un șantier, iar pe termen lung creându-se imaginea dezolantă a unei albii puternic modificate, cu țevi lungi la vedere și porțiuni betonate, și lipsită de apă, așa cum din păcate s-a demonstrat în foarte multe cazuri.
În alte județe ale României atât populația locală cât și instituțiile publice au înțeles impactul și s-au opus investițiilor în microhidrocentrale. Un astfel de exemplu este județul Maramureș, unde chiar instituția Prefectului a criticat public acest tip de investiții și a solicitat Guvernului oprirea lor. Comunități locale din zona Mara-Cosău, din Moeciu de Sus și Valea Vinului (comuna Rodna) s-au organizat și au blocat construirea microhidrocentralelor pe teritoriul localităților lor, din motivele indicate mai sus.
Nu în ultimul rând, constatăm că investiția propusă este marcată de ilegalitate. Prin contractul de asociere în participațiune dintre Primăria Uricani și societatea Hidroclear, Primarul/Consiliul local se angajează să acorde certificat de urbanism și autorizație de construire, precum și „orice avize cerute de lege” pentru investiția respectivă – în condițiile în care emiterea unor avize ar trebui făcută de către Primărie în baza unor verificări și proceduri legale de consultare publică corespunzătoare, iar altele sunt de competența altor instituții, neputând fi influențate de autoritățile locale. În plus, în contractul respectiv nu sunt menționate beneficiile pentru Primărie. Se menționează doar că ele vor fi negociate între operator și dl. Primar. Un astfel de contract este păgubos pentru comunitatea orașului Uricani și generează conflicte de interese majore.
O alternativă pentru dezvoltarea orașului Uricani este stimularea investițiilor în creșterea eficienței energetice (eficiența energetică a clădirilor și sisteme și politici de economisire a energiei), în alte surse de energie regenerabilă și fără impact asupra mediului (cum ar fi energia fotovoltaică) și în ecoturism – un potențial enorm și foarte atractiv al acestei regiuni. Potențialul ecoturistic vine tocmai din situarea în vecinătatea Parcului Național Retezat, lucru cu care pe bună dreptate vă mândriți pe website-ul Primăriei Uricani, din bogăția naturală de care dispuneți și care acum este pusă în pericol de tipul de proiecte avansate.
Pentru a lua cea mai bună decizie, pe termen lung, pentru comunitatea dumneavoastră, vă invităm să luați în considerare aspectele enumerate mai sus, precum și opinia membrilor comunității, prin derularea unei consultări adecvate. Noi vă putem pune la dispoziție informații suplimentare de ordin tehnic privind impactul microhidrocentralelor.
Cu stimă,
Magor Csibi
Director WWF-România