Jumătate dintre speciile de păsări sălbatice și numai 23% dintre speciile de animale și floră și 16% din habitatele sălbatice din țările UE au fost evaluate de către Comisia Europeană ca având o stare favorabilă. Datele au fost publicate ca parte a celui mai cuprinzător studiu privind starea naturii la nivel european – „State of nature in the EU” (mai 2015) și se referă la perioada 2007-2012.
O dată la fiecare 6 ani, Comisia Europeană centralizează și analizează datele trimise de statele membre privind situația în care se află speciile și habitatele protejate sub directivele pentru conservarea naturii în UE, Directivele Natura 2000 (Directiva Păsări și Directiva Habitate). Pentru studiul actual, au fost centralizate 17.000 de seturi de date pe specii individuale și habitate de interes european din 27 de state membre. Acești indicatori au fost utilizați pentru a evalua starea a 450 de păsări sălbatice, 230 tipuri de habitate și peste 1.200 de alte specii sălbatice. Per total, evaluarea arată faptul că, în continuare, biodiversitatea își pierde din valori și că în unele cazuri natura se află într-o stare îngrijorătoare, însă acolo unde se implementează măsuri de conservare în baza legislației și a priorităților de conservare, mediul natural se poate reface.
Rezultate importante ale raportului „State of nature in the EU”
În ce privește păsările (protejate prin Directiva Păsări), 52% dintre specii sunt într-o stare bună, 17% sunt amenințate și 16% sunt în scădere sau au dispărut. Între aceste specii vulnerabile sau dispărute se află ciocârlia, sitarul de mal sau becatina mare.
În ce privește speciile de faună și floră (protejate prin Directiva Habitate), 23% au un statut favorabil – restul de 42% și 18% au un statut nefavorabil-necorespunzător și, respectiv, nefavorabil-grav. Cele mai afectate specii sunt peștii și mamiferele.
În ce privește habitatele (protejate prin Directiva Habitate), raportul arată o imagine alarmantă: 47% au statut nefavorabil-necorespunzător, iar 30% au statut nefavorabil-grav – numai 16% dintre zonele sălbatice sau semi-naturale sunt într-o stare bună. Dintre cele cu statut negativ, cele mai afectate sunt zonele de dune, zonele costiere, pășunile, zonele umede (inclusiv râurile și lacurile) și pădurile. Principalele surse de presiune asupra acestora sunt intensificarea agriculturii (schimbarea metodelor de producție înspre cele industriale, supra-pășunatul, pesticidele și fertilizanții chimici) și modificarea de către oameni a condițiilor hidro-morfologice (modificările la nivelul corpurilor de apă – ex. regularizările, desecările, extragerea în exces a sedimentelor, întreruperea conectivității între habitate – prin îndiguiri, instalarea de microhidrocentrale, eliminarea vegetației din lungul râurilor). Supra-exploatarea și poluarea sunt și ele între problemele serioase, mai ales când vine vorba de habitatele marine.
Situația din România este mult mai bună în comparație cu media europeană privind starea habitatelor: România este dată ca excepție pozitivă alături de Cipru, Malta, Estonia și Slovenia întrucât circa 60% dintre fișele de evaluare a habitatelor arată o stare favorabilă a naturii (cca. 25% arată o stare nefavorabilă-necorespunzătoare și cca. 10% – nefavorabilă-gravă). În coada clasamentului se află Marea Britanie, Danemarca și Olanda care au raportat sub 10% habitate în stare favorabilă. De menționat este faptul că Olanda și Marea Britanie sunt cele două țări care se opun vehement celor două directive și insistă pentru schimbarea legislației.
În ciuda faptului că avem o proporție foarte mare de habitate în stare bună, speciile de floră și faună sunt în majoritatea cazurilor (cca. 60%) într-o stare nefavorabilă-necorepunzătoare (numai cca. 20% sunt într-o stare favorabilă). Acest lucru ne plasează în acest clasament pe ultimele locuri, alături de Austria și Luxembourg, Belgia și Portugalia. Țările cu evaluările cele mai bune în privința speciilor sunt Cipru, Estonia și Bulgaria.
Rolul Directivelor Natura 2000 în conservarea naturii în UE
Directivele Natura 2000 – Păsări și Habitate – sunt în vigoare din 1979, respectiv 1992 și sunt recunoscute ca unele dintre cele mai solide și inovatoare legi din lume pentru protejarea animalelor, vegetației sălbatice și habitatelor naturale. Grație acestor două legi, Europa are acum cea mai mare rețea de arii naturale protejate din lume – Natura 2000, care acoperă aproape o cincime din suprafața terestră și 4% din suprafața marină a continentului. Caracteristica inovatoare a acestui cadru legal este că permite dezvoltarea socio-economică în arealul siturilor protejate, atât timp cât nu conduce la degradarea stării de conservare a speciilor și habitatelor pentru care zonele au obținut statutul Natura 2000. Acest cadru recunoaște că omul reprezintă o parte a naturii și consideră că soluția optimă o constituie cooperarea dintre om și natură. Numeroase situri Natura 2000 sunt valoroase tocmai datorită modului în care terenurile au fost administrate de-a lungul timpului, de pildă prin practici agricole și forestiere tradiționale, ceea ce a ajutat la formarea peisajelor rurale și la întreținerea diversității biologice.
În România există 531 de situri Natura 2000 acoperind circa 23% din suprafața țării. Deși legislația națională care transpune Directivele Natura 2000 în România este departe de a oferi o protecție completă, iar problemele de implementare sunt constatate frecvent, o slăbire a acestor acte normative ar conduce la o situație mai gravă decât cea curentă, lipsind autoritățile de mediu și organizațiile nonguvernamentale de aceste instrumente importante pentru conservarea ultimelor colțuri de sălbăticie ale țării noastre. Studiul „State of nature” menționează că „unele dintre speciile și habitatele protejate prin directivele Natura 2000 încep să arate semne modeste de îmbunătățire. Aceste tendințe pozitive, ilustrate prin povești de succes de pe cuprinsul Europei, oferă un prim indiciu că legislația începe să aibă rezultate și că acțiunile țintite de conservare, dacă se realizează la o scară suficient de mare, pot aduce rezultate semnificative în teren”. Așadar, întregul potențial al directivelor nu a fost încă valorificat, adevăratele probleme fiind o implementare insuficientă sau neadecvată și investițiile mult prea mici în prioritățile de conservare.
Pentru WWF, recunoașterea eficacității și a importanței Directivelor Natura 2000 reprezintă un aspect cheie, mai ales în contextul în care luna aceasta, alături de alte 3 ONG-uri majore de la nivel european, organizația a lansat o campanie publică de susținere a directivelor menționate: Alertă pentru natură. Și asta deoarece tot Comisia Europeană, care definește Directivele Natura 2000 ca „piatra de temelie a legislației europene pentru conservarea naturii”, a demarat la finalul anului 2014 un proces de evaluare a acestor acte normative, luând în considerare revizuirea lor; acest lucru ar însemna diluarea unui cadru legislativ de referință și care acum se dovedește prin date concrete că este funcțional acolo unde este implementat corect.
În cazul în care Directivele Natura 2000 sunt deschise spre revizuire, România va avea probabil cel mai mult de pierdut din punct de vedere al diversității naturale și al zonelor sălbatice (precum pădurile virgine, defilee, râuri sau pajiști naturale). Pentru a împiedica acest lucru, cetățenii sunt chemați să utilizeze petiția din campania „Alertă pentru natură”, disponibilă aici. În prima săptămână de campanie, care este susținută de aproximativ 100 de organizații non-guvernamentale din Europa, peste 100.000 de oameni au semnat petiția.
Note pentru editori:
1. Raportul tehnic complet: www.eea.europa.eu/publications/state-of-nature-in-the-eu/.
2. Mai multe informații despre procesul de evaluare a Directivelor Păsări și Habitate:
– Fitness Check: Comisia Europeană derulează în prezent o evaluare în profunzime a directivelor, un așa-numit fitness check, ca parte a unei agende mai largi denumită REFIT care trebuie să stabilească dacă acest cadru legislativ este „adecvat scopului” (fit for purpose). Acest lucru înseamnă a vedea dacă, în forma actuală, directivele contribuie într-un mod eficient și coerent la obiectivele de protejare a speciilor și habitatelor de importanță europeană.
– Analiza opțiunilor de corectare a directivelor (Review process): Dacă la finalizarea acestei evaluări (fitness check) – până în iunie 2016 – Comisia Europeană decide că directivele nu sunt adecvate scopului, va deschide un proces de analizare a variantelor de schimbare a reglementărilor, cu analizarea inclusiv a impactului (de mediu, economic, administrativ și social) acestor schimbări. Ei ar putea opta pentru scenariul business-as-usual și să le păstreze, pentru contopirea lor într-un singur corp de lege, pentru schimbarea anexelor (listele cu specii și habitate prioritare) sau pentru păstrarea lor în forma actuală, cu propunerea unor instrumente fără obligativitate legală de implementare.
– Revizuirea (Revision process): Dacă și la finalizarea etapei precedente Comisia decide, în funcție de analiza opțiunilor, că directivele trebuie schimbate, va propune una dintre variantele de revizuire a lor. Aceasta ar urma să fie discutată și negociată cu Consiliul de Miniștri al UE și cu Parlamentul European, lucru care ar putea dura câțiva ani pentru ca varianta finală a legilor să fie agreată și adoptată de cele două instituții.
3. Clipul campaniei „Alertă pentru natură”: www.youtube.com/watch?v=xq4G8S3O7yo.
4. Fișă informativă Natura 2000 (în engleză): https://cdn.wwf.ro/uploads/2020/06/23203405/natura2000_factsheet_final.pdf.