Luna februarie este perioada în care Acordul de Parteneriat dintre România și Comisia Europeană va fi finalizat și trimis instituției europene spre aprobare, ceea ce înseamnă intrarea într-o nouă etapă a strategiei europene de creștere inteligentă, durabilă și inclusivă. În acest punct critic, WWF-România atrage din nou atenția asupra riscurilor generate de o alocare iresponsabilă a fondurilor și oportunitățile pe care aceleași fonduri le pot crea pentru comunități și natură. WWF a organizat astăzi o întâlnire cu presa pe tema fondurilor europene și a prezentat studii de caz din care și autoritățile și societatea civilă au de învățat.
WWF-România a participat cu recomandări de-a lungul întregii perioade de elaborare a Acordului de Parteneriat. În această ultimă etapă, organizația atrage atenția în continuare asupra nevoii unei mai bune integrări a măsurilor de conservare a capitalului natural în schema de obiective și priorități propuse de instituțiile române. Punctual, recomandările WWF pentru Ministerul Fondurilor Europene – coordonatorul procesului de elaborare a Acordului de Parteneriat se referă la:
1. Realizarea unei sinergii în ce privește obiectivele de conservare a biodiversității. Programele sectoriale ce derivă din Acordul de Parteneriat trebuie să includă măsuri de conservare a biodiversității și/sau măsuri de prevenție/reducere a impactului investițiilor din alte sectoare asupra biodiversității. De aceea, Acordul de Parteneriat trebuie să definească în mod clar alocarea financiară și sursele de finanțare pentru obiectivele de mediu ce trebuie îndeplinite în diferitele sectoare de activitate sau domenii (dezvoltare rurală, pescuit, infrastructura energetică și de transport etc).
De exemplu, pentru finanțarea rețelei de arii protejate Natura 2000 sprijinul financiar trebuie acordat atât prin Programul Operațional Infrastructură Mare, pentru implementarea planurilor de management, cât și prin viitorul Program Național de Dezvoltare Rurală, sub forma plăților compensatorii pentru proprietarii ale căror terenuri se află în ariile Natura 2000. La momentul actual, strategia pentru dezvoltare rurală pentru viitorul PNDR nu include astfel de plăți compensatorii, ceea ce îngreunează eforturile de conservare a valorilor naturale. Mai mult, ținând cont că siturile Natura 2000 se suprapun în mare parte pe zona rurală, ariile protejate ar trebui integrate în Program din perspectiva beneficiilor socio-economice pe care le pot aduce comunităților rurale, prin dezvoltarea economiilor locale (de exemplu, prin dezvoltarea ecoturismului).
În Podișul Hârtibaciului – Târnava Mare, cea mai mare a doua zonă din România acoperită de arii protejate unde WWF-România derulează un amplu proiect de conservare, se pun bazele pentru o dezvoltare armonioasă, prin elaborarea planului de management al întregii zone. Măsura în care acest plan se va pune în aplicare depinde în totalitate de instituțiile publice care vor trebui să asigure finanțarea măsurilor din plan, prin plăți compensatorii pentru proprietarii de terenuri.
WWF a susținut întotdeauna că responsabilitatea conservării valorilor naturale îi revine în primul rând statului român, care are obligația de a asigura schemele de finanțare necesare. România este în prezent una dintre țările din Uniunea Europeană care nu acordă plăți compensatorii pentru proprietarii de terenuri situate în situri Natura 2000, deși conservarea acestor zone este un obiectiv asumat de țara noastră, odată cu aderarea la UE.
2. Infrastructura verde trebuie inclusă încă din etapa de planificare a proiectelor de transport (evitarea impactului prin alegerea celui mai potrivit traseu și a celei mai performante tehnologii, planificarea de poduri verzi, eco-ducte, pasaje și tuneluri pentru trecerea animalelor sălbatice etc.), cu alocarea de fonduri pentru dezvoltarea acesteia, pentru colectarea și monitorizarea datelor privind biodiversitatea și pentru consultarea și implicarea tuturor factorilor interesați la luarea deciziilor începând din stadiile incipiente.
În cazul autostrăzii Lugoj-Deva, recent aflat în atenția opiniei publice, fragmentarea habitatelor ursului brun, căpriorului, râsului sau jderului, cauzată de infrastructura de transport, e cunoscută de organismele Uniunii Europene ca ameninţare gravă pentru biodiversitate. De aici obligativitatea includerii în proiect a unor măsuri de mediu care nu pot fi ignorate, pentru respectarea unor angajamente și evitarea unor sancțiuni mari. WWF-România nu se opune construirii de autostrăzi sau dezvoltării economice în general. Dimpotrivă, susținem dezvoltarea infrastructurii naționale, însă numai cu condiția ca studii de impact asupra mediului corect realizate să stea la baza lucrărilor, astfel încât România să nu se abată de la calea dezvoltării durabile pe termen mediu și lung.
3. Finanțarea investițiilor în microhidrocentrale și alte surse de energie regenerabilă trebuie să fie condiționată de adoptarea unui cadru legislativ care să stabilească zone de protecție/de excludere de la construcția de astfel de infrastructuri și unei planificări strategice la nivel național de amplasare a lor pe celelalte categorii de râuri; până la adoptarea unui astfel de cadru legal, alocarea de fonduri pentru aceste investiții trebuie sistată, pentru a stopa distrugerile, uneori ireversibile, pe care le au la nivelul ecosistemelor acvatice, asupra pescuitului și turismului montan.
Chiar în aceste zile, WWF se va întâlni cu reprezentanți ai Comisiei Europene pentru a analiza un asemenea caz, de alocare contradictorie și ineficientă a unor fonduri europene. Microhidrocentrala Dejani-Lupșa, finanțată parțial prin fonduri UE, este unul dintre sutele de proiecte similare ce sunt construite în habitatele speciilor protejate din România și care afectează negativ alte proiecte de conservare, ducând la o risipă a fondurilor europene. Uniunea Europeană a acoperit 9,147,107.20 RON (aproximativ 2,066,239.72 euro) din investiție, restul finanțării fiind asigurată de Guvernul României (aproape 6% din total) și de către investitor. Un proiect Life pentru protecția acvilei țipătoare mici, finanțat tot de Uniunea Europeană, este în curs de implementare în aceeași zonă. Acesta are scopul de a crea condiții de viață favorabile pentru 22% din populația de acvilă țipătoare mică la nivelul Uniunii Europene.
Atât rețeaua Natura 2000, cât și proiectul Life, sunt finanțate prin fonduri UE. Cu toate acestea, amândouă sunt amenințate de construcția MHC-urilor finanțate tot de UE, cum este cazul proiectului de pe pâraiele Dejani-Lupșa.
Ce spun cetățenii: În urma eurobarometrului Atitudini față de biodiversitate, publicat în noiembrie 2013, a rezultat că declinul și pierderea de specii de animale,floră și faună, habitate și ecosisteme sunt văzute de 53% dintre cetățenii români ca o problemă foarte gravă. De asemenea, 86% dintre respondenți sunt întru totul de acord că bunăstarea noastră și calitatea vieții depind de natură și biodiversitate. Iar în ce privește măsurile concrete pe care cetățenii le așteaptă pentru protejarea biodiversității, eurobarometrul arată că 89% dintre respondenții români își doresc o mai bună informare asupra importanței biodiversității, 85% consideră că este nevoie de sporirea bugetelor pentru protejarea naturii, iar 74% doresc recompense financiare (în sectoarele agricol, piscicol etc) pentru conservarea naturii. În momentul acesta, statul român are o uriașă oportunitate de a răspunde la provocările și problemele țării noastre, de a valorifica în mod responsabil și durabil capitalul nostru natural (ce ne poziționează pe o poziție privilegiată la nivel european) și de a răspunde așteptărilor din ce în ce mai accentuate ale cetățenilor.