Din 2011 și până în vara acestui an, o echipă de biologi coordonată de WWF-România a derulat în Podișul Hârtibaciului-Târnava Mare o serie de expediții științifice. Rezultatele acestor activităţi au fost acum centralizate, alcătuind un tablou impresionant al patrimoniului natural din Transilvania. WWF-România anunță pe această cale cele mai importante rezultate ale cercetărilor și îndeamnă la o considerare cât se poate de serioasă a acestor valori, multe dintre ele unice în Europa, în proiectele de dezvoltare pe care autoritățile naționale și locale le vor propune, lansa sau aproba în această zonă.
Expedițiile s-au desfășurat în cadrul proiectului „Pentru Natură şi Comunităţi Locale-Bazele unui management integrat Natura 2000 în zona Hârtibaciu-Târnava Mare-Olt”, cel mai mare proiect de conservare al organizației WWF-România; acesta este cofinanţat de Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional de Mediu. Aria de implementare a acestuia este a doua cea mai mare zonă din România acoperită cu arii naturale protejate, după Delta Dunării. Aici se găsesc 7 situri incluse în rețeaua europeană Natura 2000 și încă 3 arii naturale protejate de interes național. Echipa de biologi de la mai multe organizații partenere în acest proiect a străbătut dealurile, fânețele și pădurile pentru a identifica și număra speciile de plante, arbori, amfibieni, mamifere, insecte și păsări care se găsesc aici și pentru a analiza habitatele acestora. Pe scurt, ei au realizat un inventar al speciilor de floră și faună și al habitatelor, astfel încât să se știe cu exactitate cât de valoroasă este zona. Pe baza acestor informații se elaborează planul de management al întregii zone, ce cuprinde măsuri de gestionare a terenurilor. WWF-România organizează astăzi, la Daneș, o consultare cu factorii de interes și de decizie din zonă, pentru a analiza măsurile propuse de experții din proiect.
Ce au descoperit experții?
Partea colinară a Transilvaniei e una dintre regiunile cele mai bogate în specii şi cu o diversitate foarte mare a lor. Au fost parcurse circa 80.000 hectare de păduri și s-au descoperit suprafețe întinse de stejar pufos, care reprezintă 3 sferturi din toate pădurile de stejar pufos din țara noastră; astfel, ele sunt o emblemă a Transilvaniei. Acestea sunt dispuse pe terenuri în pantă, cu orientare sudică și găzduiesc plante rare precum orhideele, irisul sau frăsinelul. În zonele cu arboretele cele mai reprezentative – în jurul localităților Criș, Stejăreani, Dumbrăveni s-au instituit în scop de protecție rezervații naturale, cum ar fi „Pădurea de stejar pufos de la Criș-Stejăreni” și „Pădurea de stejar pufos de la Dumbrăveni”.
Între alte tipuri de păduri importante, s-au descoperit cele cu anini și frasini și zăvoaiele cu sălcii și plopi. Toate acestea prezintă o deosebită importanță, întrucât contribuie la formarea și întreținerea mediului de luncă, fixând aluviunile, reducând viteza apelor și apărând malurile de eroziune.
Pășunile cu arbori sunt o altă emblemă a Transilvaniei; acestea sunt elemente de peisaj cu valoare culturală și de mediu ridicată, recunoscute pe plan internațional. S-au format de-a lungul secolelor, în urma activităților umane cu intensitate redusă, cum ar fi pășunatul extensiv și/sau cositul. Speciile cele mai comune de arbori de pe pășuni sunt stejarul, carpenul, mărul și părul pădureț, uneori și fagul. Dimensiunile lor pot fi uriașe: cel mai mare stejar descoperit este în Mercheașa și are circumferința trunchiului de peste 9 m. Consultările cu experți europeni în aceste peisaje au arătat că avem cea mai mare densitate de pășuni cu arbori ancestrali de pe continent.
Specii de floră și faună
Biologii au descoperit 26 de specii de lilieci și 225 de specii de păsări, ceea ce înseamnă aproximativ 60% din totalul speciilor observate în România. Multe dintre aceste specii de păsări (cam un sfert) au fost observate pe lacurile de la Brădeni sau în vecinătatea lor. Astfel, deși lacurile ocupă o suprafață mică raportat la mărimea totală a zonei, ele au o importanță mare întrucât oferă păsărilor un mediu optim de viață. Pelicanul comun și rața de ghețuri au fost întâlnite la Brădeni, precum și cele mai rare și interesante specii din tot Podișul Hârtibaciului: fluierarul sur, care are ciocul lung, subțire și cântă ca din fluier, și lupul de mare, pasăre răpitoare. De asemenea, în zonă trăiește acvila țipătoare mică, specie de interes european, care își pierde locurile de cuibărit (din cauza exploatării pădurilor cu arbori bătrâni) și de hrănire (din cauza transformării pajiștilor în terenuri arabile și în păduri), dar și cristelul de câmp (Crex crex), afectat de cositul timpuriu, mecanizat sau de incendierea pajiștilor.
În această regiune există și populații de amfibieni extrem de bogate și durabile. Regiunea adăpostește cele mai mai mari populații interconectate de broaște cu burta galbenă (Bombina variegata) documentate în zona de deal din toată Europa. Această broască este în declin în toate țările vest europene. O altă specie de broască foarte rară la nivel european, dar care aici se găsește în număr mare, este broasca roșie de pădure.
În ce privește mamiferele, întâlnim populații de urs, pisică sălbatică, castor și vidre, precum și exemplare de lup – specii care s-au rărit sau chiar au dispărut din multe țări europene. S-au descoperit sub 100 de exemplare de vidră, iar amenințările principale la adresa speciei sunt legate de eliminarea vegetației de pe malurile râurilor și scăderea efectivelor de pești din cauza barajelor, regularizărilor şi a poluării. Efectivele de lup sunt relativ mici din cauza exploatării pădurilor cu arbori bătrâni, a vânătorii și a activităților legate de pășunat. Urșii sunt răspândiți în întreaga zonă, însă sunt concentrați în zonele de pădure; aceștia pot fi puternic afectați de activitatea forestieră intensă desfăşurată în zonele de adăpost ale acestora și de activitățile legate de pășunat.
Regiunea studiată, în mod special situl Natura 2000 Sighișoara – Târnava Mare, are o valoare științifică excepțională la nivel internațional. Aceasta se reflectă atât la nivel de peisaj cât și la nivel de diversitate a speciilor. Compoziția peisajului este echilibrată, cu acoperirea de pădure de circa 30%, de pășune de circa 26%, pe când zonele arabile și construite au acoperire redusă – circa 15%, respectiv 3-5%. Prin urmare, acoperirea cu vegetație nativă este mare, nefragmentată. Pe lângă acest aspect, modul de folosire a terenurilor agricole și pădurilor este încă tradițional în mare parte. Acest mod de folosință creează un peisaj mixt (mozaicat) și întreține o varietate mare de specii de plante: peste 1.000 de specii de plante au fost identificate aici, reprezentând aproximativ 30% din toată flora României.
Toate aceste specii rare sau dispărute din alte zone din țară sau din Europa au un rol bine determinat, uneori esențial, în sistemul natural de care noi depindem. De aceea, este nevoie de măsuri concrete și specifice de management al terenurilor din această zonă, pentru a nu afecta critic starea acestor specii și habitate sau pentru a minimiza riscurile cu care se confruntă. În decembrie, WWF va lansa și în dezbatere publică planul de management al zonei, urmând ca la începutul anului 2015 să fie depus în formă finală la Ministerul Mediului. După aprobare, administratorul acestei zone, Progresul Silvic (Sibiu), va fi responsabil pentru punerea lui în practică.
Proiectul „Pentru Natură şi Comunităţi Locale – Bazele unui management integrat Natura 2000 în zona Hârtibaciu-Târnava Mare-Olt” este implementat în perioada martie 2011 – februarie 2015 de către WWF-România, în parteneriat cu Fundaţia ADEPT, Fundaţia Mihai Eminescu Trust, Agenţia Regională de Protecţie a Mediului Sibiu și Ecotur Sibiu, și are o valoare de 12.652.463 lei. Mai multe informații: www.natura2000transilvania.ro.
