Noua criză energetică ne arată, încă o dată, cât de vulnerabili rămânem într-o lume dependentă de combustibili fosili. Un viitor fără aceștia nu este doar posibil, ci și mai sigur, explică Daniel Högsta, coordonator global al tranziției de la combustibili fosili în cadrul WWF (Fondul Mondial pentru Natură).
Evenimentele recente ne-au arătat cât de expusă rămâne lumea la fluctuațiile petrolului, cărbunilor și gazelor naturale. În doar câteva zile, prețurile au crescut, rutele de aprovizionare s-au blocat, iar impactul s-a simțit imediat în viața de zi cu zi a oamenilor.
Iar acest șoc nu a început într-o sală de tranzacționare, ci într-un conflict. Războiul din Orientul Mijlociu este, înainte de toate, o tragedie umană. Dar scoate la iveală și un tipar cunoscut: lumea plătește pentru combustibilii fosili din nou și din nou – la pompă, prin instabilitate economică și printr-o criză climatică tot mai severă.
După cum a subliniat recent UK Climate Change Committee, atingerea neutralității climatice costă mai puțin decât plătim, în mod repetat, de fiecare dată când apar scumpiri bruște ale combustibililor fosili. De fiecare dată când aprovizionarea este perturbată, efectele se propagă rapid peste tot. De aceea, apare întrebarea dificilă: de ce rămânem ancorați într-un sistem atât de fragil?
Un sistem fragil
Sistemul energetic global este încă periculos de vulnerabil. Strâmtoarea Hormuz, una dintre cele mai importante rute pentru transportul petrolului, este blocată în prezent, amenințând cu una dintre cele mai mari scăderi de aprovizionare din istorie. Deja, în primele săptămâni ale conflictului, 95 de țări au înregistrat creșteri ale prețurilor la combustibil. Costurile mai mari la energie se reflectă apoi în prețurile alimentelor, transportului și bunurilor de consum, afectând economii întregi.
Totuși, această criză scoate în evidență și o alternativă clară – o ieșire din acest cerc vicios. După cum a scris secretarul general al ONU, António Guterres, cea mai rapidă cale către siguranță și stabilitate energetică nu este să extragem mai mult petrol sau gaz, ci să accelerăm dezvoltarea energiei regenerabile.
Timp de decenii, dependența de combustibili fosili a însemnat dependență de volatilitate. Astăzi însă, energia regenerabilă nu a fost niciodată mai accesibilă, mai ieftină și mai ușor de extins. Spre deosebire de petrol sau gaz, resursele regenerabile nu pot fi blocate sau folosite ca instrument de presiune. Soarele nu are „creșteri de preț”, iar vântul nu poate fi supus unui embargo. Mai important, costurile lor nu cresc atunci când izbucnește un conflict.
În momente de criză, guvernele caută adesea soluții rapide, încercând să asigure mai mult cărbune, petrol sau gaz. Poate părea o reacție logică pe termen scurt, dar extinderea acestor resurse nu face decât să adâncească exact problemele pe care încercăm să le evităm. Piețele de gaze sunt sensibile la tensiuni geopolitice, depind de un număr mic de exportatori și sunt vulnerabile la întreruperi ale rutelor de transport. O singură instalație avariată poate duce la creșteri de preț la nivel global, iar costurile sunt suportate de economii și de oameni.
În acest context, ideea clasică de „securitate energetică”, bazată pe rezerve de petrol și protecție militară, nu mai corespunde realității de azi. Securitatea înseamnă acum prețuri stabile, aer mai curat și energie produsă local, rezistentă la șocuri globale.
Dacă guvernele folosesc conceptul de „securitate” pentru a justifica noi investiții în combustibili fosili, atunci blochează lumea într-un model poluant pentru decenii. Dacă însă îl definesc diferit – ca stabilitate, accesibilitate și energie curată – atunci energia regenerabilă devine alegerea evidentă.
Criza climatică întărește și mai mult acest argument. Ea afectează deja stabilitatea economică, sănătatea publică și siguranța globală. Arderea cărbunelui, petrolului și gazelor este principala cauză a încălzirii globale, iar extracția și infrastructura asociată distrug ecosisteme și împing natura spre limite periculoase.
Poziția WWF este clară: pentru a menține obiectivul de 1,5°C realizabil, este nevoie de eliminarea treptată, la nivel global, a combustibililor fosili, susținută de politici clare și termene concrete – nu de mutarea producției de la un furnizor poluant la altul.
Dincolo de climă, reducerea exploatării combustibililor fosili înseamnă și mai puțină presiune asupra naturii. Fiecare nouă sondă, mină sau conductă fragmentează habitate și aduce speciile mai aproape de dispariție. Reducerea combustibililor fosili nu înseamnă doar mai puține emisii, ci și o șansă reală pentru refacerea naturii.
Eliminarea combustibililor fosili înseamnă reducerea distrugerii.
Renunțarea la aceștia nu înseamnă oprirea bruscă a întregului sistem energetic, ci alegerea unei direcții clare și oprirea extinderii care ne îndepărtează de obiectiv.
În acest context, conferința de la Santa Marta, prima întâlnire internațională dedicată tranziției de la combustibili fosili, are loc într-un moment crucial. Evenimentul va avea loc în Columbia, între 24 și 29 aprilie, cu participarea a peste 60 de țări. Este o oportunitate rară pentru guverne de a recunoaște împreună că era extinderii combustibililor fosili se apropie de final.
Statele participante ar trebui să folosească această întâlnire pentru a stabili elementele de bază ale unui cadru comun: oprirea noilor proiecte, stabilirea unor termene clare de eliminare treptată și creșterea finanțării pentru o tranziție echitabilă.
Există motive reale de încredere. Doar în 2025, capacitatea globală de energie regenerabilă a depășit 5.800 gigawați, generând 34% din electricitatea mondială, iar energia solară a reprezentat aproape 80% din noile capacități instalate. Energia curată nu mai este o promisiune, este deja în plină expansiune.
Așa cum a spus António Guterres, fiecare parc eolian, baterie sau pompă de căldură ne aduce mai aproape de un sistem energetic care nu poate fi blocat sau destabilizat.
Această criză ar trebui să pună capăt scuzelor. Liderii de la Santa Marta, și nu numai, trebuie să oprească noile proiecte de cărbune, petrol și gaz, să stabilească date clare pentru eliminarea lor, să accelereze investițiile în energie regenerabilă, să electrifice locuințele și transportul și să sprijine comunitățile afectate de această tranziție.
Acesta este momentul în care putem construi ieșirea din dependența de combustibili fosili. Dacă guvernele aleg să acționeze, Santa Marta poate însemna mai mult decât declarații. Poate deveni începutul unei direcții comune către o lume mai curată, mai sigură și mai stabilă.
Aici poate începe schimbarea.