Refacerea naturii din Delta Dunării – posibilă doar împreună cu oamenii

Principalele mijloace de trai din Deltă, precum agricultura de subzistență, turismul și pescuitul, sunt din ce în ce mai dificil de practicat. Deteriorarea mijloacelor de subzistență locale are multiple cauze, precum politici inadecvate contextului local și inflexibile (de exemplu, există reguli similare atât pentru pescuitul industrial, cât și pentru cel de subzistență), pagube asupra culturilor cauzate de schimbările climatice și puține oportunități de angajare în comunitățile afectate de migrație și îmbătrânirea populației. De peste o sută de ani, Delta este remodelată de mâna omului: zonele umede au fost drenate și cursurile de apă modificate în numele „dezvoltării”, dar populația locală nu vede beneficiile, deoarece natura și mijloacele de subzistență continuă să se deterioreze. În acest context dificil, noul Regulament al UE privind Refacerea Naturii oferă o șansă de a repara daunele. Dacă este pus în aplicare printr-o colaborare sinceră cu oamenii care trăiesc aici, ar putea revigora nu numai zonele umede, ci și mijloacele de subzistență care depind de acestea.

Casă abandonată în Delta Dunării. Sursa: Autor

 

Către participarea publică în guvernanța mediului

Acest articol demonstrează beneficiile implicării locuitorilor în procesul decizional din Delta Dunării, pe baza concluziilor unui studiu pe teren, realizat în vara anului 2025. Perspectivele locale au fost surprinse folosind metode participative din ghidul Methods for Change (Metode pentru Schimbare) publicat de Universitatea din Manchester. Acestea au inclus interviuri în timpul plimbărilor prin sate și pe malurile apei, sesiuni de fotografie pentru a documenta viața de zi cu zi a localnicilor și ateliere participative, unul dintre acestea invitând participanții să aducă un obiect care să simbolizeze viziunea lor asupra dezvoltării Deltei. Cei 17 participanți aparțin diverselor grupuri de părți interesate din Deltă: oficiali locali, politicieni, membri ai societății civile, antreprenori și rezidenți ale căror mijloace de trai depind de pescuit, agricultură la scară mică, apicultură sau turism.

Organizația Națiunilor Unite a subliniat de mult timp că implicarea comunităților este esențială pentru o schimbare durabilă. Cu toate acestea, cercetările arată că multe proiecte de restaurare încă nu reușesc să îi implice pe localnici, creând tensiuni și neîncredere. Pentru a găsi căi mai bune de urmat, am vizitat trei locuri din Delta Dunării: Chilia Veche, Mahmudia și Dunavățu de Sus.

Am selectat studiile de caz pe baza rezultatelor unui sondaj participativ din 2024, în care locuitorii din Delta Dunării și-au împărtășit opiniile cu privire la zonele care necesită restaurare. Prioritizarea zonelor de restaurare pe baza percepțiilor locale ar trebui să ducă la un schimb de putere, dinspre birourile îndepărtate, către oamenii ale căror mijloace de trai depind zilnic de Delta Dunării. Când factorii de decizie politică colaborează direct cu comunitățile, ei obțin informații valoroase despre modul în care localnicii își percep mediul, iar locuitorii înțeleg mai bine proiectele viitoare și modul în care se pot implica. Acest schimb de cunoștințe creează încredere și pune bazele unei cooperări reale în protejarea atât a ecosistemelor din Delta Dunării, cât și a comunităților sale.

Harta zonelor în care s-a desfășurat cercetarea. Cartografiere participativă realizată de Genesis Daquinan.

 

 

 

Obiectivul nostru a fost clar: să vedem cum se raportează localnicii la natură, să aflăm ce părere au despre refacerea acesteia și să înțelegem cu ce obstacole și oportunități se confruntă. Le-am ascultat ideile despre cum ar trebui să arate participarea, am evaluat modul în care renaturarea ar putea afecta diferite grupuri și am explorat pași clari pentru a ne asigura că locuitorii Deltei sunt implicați cu adevărat în readucerea la viață atât a zonelor umede, cât și a comunităților lor.

Prin ochii localnicilor: obiectivul îndepărtat al participării semnificative

Pentru mulți localnici din Deltă „participarea” a devenit un termen care denotă speranțe pierdute. De-a lungul timpului, locuitorii au început să se îndoiască de faptul că instituțiile doresc cu adevărat sau apreciază contribuția lor. Un activist local a rezumat situația în timpul unui atelier: „Discutăm despre acest lucru de ani de zile. Fiecare sesiune de consultare repetă aceleași probleme. Mă simt ca un casetofon stricat, neascultat și ignorat.” Am învățat că aplicarea metodelor participative este necesară, dar nu este suficientă dacă nu există un mecanism sau un angajament sincer de a încorpora în decizii ceea ce s-a învățat prin colaborarea cu localnicii.

Workshop bazat pe obiecte despre trecutul, prezentul și viitorul Deltei Dunării. Sursa: Autor

 

 

 

 

Pentru localnici, participarea reală începe cu informații clare și accesibile despre proiectele care vor modela spațiile în care trăiesc. Mulți locuiesc în sate mici, cu acces limitat la internet și educație formală, adesea deconectați de informații publice importante. După cum a spus un rezident în vârstă, „Nici măcar nu știm ce se întâmplă în propria noastră comunitate. Anunțurile poate sunt online, dar nu toată lumea le poate accesa cu ușurință”. Pentru a remedia această situație, informațiile trebuie să ajungă la oameni în mai multe moduri, de la postări pe rețelele sociale la ședințe ale consiliului local, afișe publice și noutăți transmise „din gură în gură”.

Dar nu este suficient să fii informat. Oamenii vor ca ideile lor să conteze. „Este amuzant că participăm la ședințe și consultări, este tragic că nu avem niciun cuvânt de spus”, a explicat un membru al comunității cu un ton de ironie tristă. Când localnicii sugerează soluții precum relansarea producției locale, echilibrarea responsabilităților și beneficiilor reglementărilor în domeniul pescuitului sau proiecte de refacere și conservare a naturii în zone cheie, ei se așteaptă la acțiuni și măsuri ulterioare, nu la tăcere. Un alt localnic a explicat:
„Noi, pescarii, am propus unele măsuri localizate pentru a compensa faptul că nu avem acces la un intermediar pentru a ne vinde peștele în această localitate. Ni s-a spus că da, și au trecut ani fără să auzim nimic.”
Informarea comunităților cu privire la progresele înregistrate și demonstrarea modului în care sunt utilizate contribuțiile lor este esențială pentru construirea încrederii.

Provocări locale și excluderea din procesul decizional

Când localnicii se simt excluși din procesul decizional, viața într-o zonă protejată cu unul dintre cele mai ridicate niveluri de biodiversitate din lume poate începe să fie percepută mai degrabă ca o povară decât ca un privilegiu. Mulți au sentimente contradictorii față de Deltă. Sunt mândri de frumusețea ei și împărtășesc o legătură profundă cu ecosistemul Deltei, dar legile aduc adesea mai multe obligații decât drepturi, iar activitățile tradiționale, cum ar fi recoltarea stufului, dispar din cauza pierderii stufărișurilor. O mare parte din zona umedă originară a fost drenată și este utilizată în prezent pentru agricultură subvenționată. Au mai rămas câteva zone umede naturale, iar unele au fost restaurate, cum ar fi regiunea Carasuhat. Cu toate acestea, chiar și în condițiile în care activiștii locali luptă pentru conservare, zona Carasuhat riscă să fie din nou desecată din cauza unui proces inițiat de proprietarii de terenuri.

Agricultura pentru nevoile gospodăriei a devenit, de asemenea, mai dificilă. Solul nu mai este la fel de fertil ca înainte, vremea este mai puțin previzibilă, iar multe familii se confruntă cu aprovizionarea limitată cu apă pentru grădinile lor. Aceste probleme nu afectează doar terenurile, ci schimbă și ceea ce ajunge pe masă. În timpul unei sesiuni de gătit cu o bucătăreasă localnică (a cărei rețetă este prezentată la sfârșitul acestui articol), am discutat despre provocarea păstrării preparatelor tradiționale. „Peștele nu mai este la fel de abundent și variat”, a spus ea. Și legumele cultivate acasă? „Obișnuiam să obțin multe roșii sau ardei frumoși dintr-o singură plantă. Acum obțin doar trei sau patru, mici și palizi.”

Grădina unei bucătărese locale. Sursa: Autor

 

 

 

 

 

Pe măsură ce veniturile și posibilitățile se reduc, unii oameni apelează la munca nereglementată sau informală doar pentru a-și asigura hrana. Un bărbat a recunoscut: „Localnicii distrug într-adevăr Delta, deoarece nu respectăm toate regulile, dar din cauza lipsei de oportunități, venituri și cunoștințe la nivel local, trebuie să supraviețuim”. Stabilirea unor reguli nu înseamnă că acestea vor fi respectate. Încălcarea regulilor nu ține doar de neglijență, ci și de nevoile zilnice ale localnicilor. Ea reflectă o profundă neîncredere în instituțiile care stabilesc politicile, agravată atunci când oamenii sunt excluși din procesul decizional și nu simt nicio legătură reală cu regulile pe care trebuie să le respecte.

Căi către incluziune: ajustarea politicilor și promovarea colaborării

Participarea nu este doar un cuvânt la modă în rândul activiștilor, ci o cerință legală pentru statele membre ale UE, în conformitate cu Regulamentul UE privind Refacerea Naturii, care angajează Europa să refacă 20% din terenurile sale terestre și maritime până în 2030 și toate ecosistemele degradate până în 2050. Regulamentul precizează clar: deciziile privind refacerea ecosistemelor trebuie să fie colaborative, bazate pe o participare semnificativă a publicului. Aceasta înseamnă să se depășească sesiunile de consultare sau informare realizate doar de formă. Proiectele naționale de punere în aplicare a regulamentului (care trebuie prezentate de statele membre până în septembrie 2026) ar trebui să precizeze modalități concrete prin care comunitățile să se implice direct în elaborarea proiectelor.

Cercetări recente arată că metodele echitabile și incluzive, care conferă populației locale o influență reală, sunt esențiale. Însă cooperarea și responsabilizarea nu pot avea loc dacă lipsesc informații clare și consultări sincere. Guvernele trebuie să înceapă prin a furniza informații în moduri accesibile și prin a demonstra comunităților că aportul lor influențează efectiv deciziile. Iar dacă autoritățile naționale nu au capacitatea de a se implica profund, proiectele ar trebui realizate în parteneriat cu societatea civilă, sectorul privat și grupurile locale care pot monitoriza progresul, evalua impactul social și semnala cazul în care implementarea proiectelor nu este conformă cu standardele de participare europene. Fără colaborare, participarea riscă să fie simbolică, iar oportunitatea de a revitaliza încrederea (și Delta însăși) va fi pierdută.

Implicarea localnicilor în planificarea restaurării naturii nu este doar corectă, ci este singura modalitate de aduce un impact durabil. Când utilajele grele vor fi dispărea și proiectele vor fi marcate ca „finalizate”, locuitorii vor fi cei care vor avea grijă de ape, vor veghea asupra zonelor umede și vor proteja speciile de pești. Cercetările existente în Delta Dunării au demonstrat creșterea sprijinului public pentru soluțiile bazate pe natură atunci când deciziile iau în calcul dorințele comunității, cum ar fi revitalizarea turismului prin refacerea naturii. Toate aceste informații conduc la o singură concluzie: dacă le oferim comunităților locale instrumentele, drepturile și vocea de care au nevoie, acestea vor proteja fauna sălbatică din Delta Dunării, reconstruindu-și în același timp propriile mijloace de trai.

Pe măsură ce Guvernul planifică punerea în aplicare a Regulamentului privind Refacerea Naturii, acesta trebuie să evite greșelile din trecut și să includă colaborarea și contribuția semnificativă a populației locale în luarea deciziilor, precum și să acorde prioritate transparenței proceselor de participare. Dacă comunitățile sunt plasate în centrul refacerii, putem opri pierderea atât a naturii, cât și a oamenilor, putem consolida cooperarea locală și putem menține Delta ca un loc viu în care ritmurile naturii și ale vieții umane se mișcă împreună.

*Ciprian Pîrăianu a încheiat un masterat în Dezvoltare Internațională Universitatea din Amsterdam. În 2025, a fost New Futures Fellow al organizației Planet Reimagined și a realizat o călătorie de studiu în Delta Dunării, în colaborare cu WWF.

---

Bonus: Rețetă tradițională din Deltă: Ardei umpluți cu pastă de pește (Rake)

Ingrediente:

Ardei gras (de preferință roșu, cel mai gustos în septembrie-octombrie)

Amestec de carne de pește de apă dulce: (plătică, știucă, crap etc.)
Ceapă
Roșii
Orez
Sare, piper, cimbru și țelină verde
Pastă de roșii
1. Puneți jumătate de cană de orez în apă timp de o oră
2. Tăiați partea de sus a ardeiului gras și clătiți semințele, astfel încât să poată fi umplut; spălați toate legumele
3. Tăiați ceapa, tăiați roșiile în cuburi mici și tocați carnea de pește (deoarece aceasta este o rețetă tradițională, cantitățile depind de bucătarul casei; puteți folosi proporțile 3 la 1: pentru 1 kg de carne de pește tocată, adăugați trei cepe, trei roșii și trei linguri de orez)
4. Amestecați totul și adăugați sare, piper și țelină verde după gust.
5. Umpleți ardeii grași cu toată pasta de pește (pentru un kilogram de carne de pește, pot fi umpluți până la 10 ardei grași).
6. Tăiați bucăți rotunde de roșii și folosiți-le drept capac pentru ardei (umpleți-le bine, astfel încât amestecul de carne să nu cadă în timpul fierberii).
7. Puneți ardeii grași într-o oală, în poziție orizontală
8. Adăugați apă până când acoperă complet ardeii grași
9. Adăugați 2 roșii tăiate mărunt și o lingură de pastă de roșii în apă și lăsați să fiarbă încet timp de 45 de minute.
10. Scoateți ardeii grași, tăiați-i în jumătate, adăugați smântână și savurați! (opțional, puteți folosi ardei iuți murați ca garnitură).

Bibliografie:

– Barron, A., Browne, A. L., Ehgartner, U., Hall, S. M., Pottinger, L., & Ritson, J. (Eds.) (2021). Methods for Change: Impactful social science methodologies for 21st century problems. University of Manchester.
– Dorondel, Stefan, and Veronica Mitroi. “Nature, State and Conservation in the Danube Delta: Turning Fishermen into Outlaws.” In The Nature State, edited by Emily Wakild, Claudia Leal, Matthew Kelly, and Wilko Hardenberg, 1st ed., 1:194–212. United Kingdom: Routledge, 2017. doi:10.4324/9781315195636-11.
– Gómez-Baggethun, Erik, Marian Tudor, Mihai Doroftei, Silviu Covaliov, Aurel Năstase, Dalia-Florentina Onără, Marian Mierlă, et al. “Changes in Ecosystem Services from Wetland Loss and Restoration: An Ecosystem Assessment of the Danube Delta (1960–2010).” Ecosystem Services 39 (2019). doi:10.1016/j.ecoser.2019.100965.
– Ibrahim, A., Gray R., Marshall K., Blackstock K., Rodríguez-González, P. M., Birk S., Ojanen M., Trandziuk, P., Stelmaszczyk, M., Penning E., Schwerk A., Colls, M., Elosegi, A., Rudziński, J., Siuta, M., Lubowiecka, K., Kempter, I., Kaufmann, A., Drexler, S., Tögel, R., Kajner, P., Gruber T., Lourenço, F., Henriques, V., Neary, C., Lawrie, E., 2025. Just Transformations – Embedding stakeholder engagement in mainstreaming nature-based solutions within freshwater ecosystems. EU H2020 research and innovation project MERLIN deliverable D4.9. 49 pp. https://project-merlin.eu/outcomes/deliverables.html
– Ionescu, C., Gheorghiu, C., & Walawalkar, T. (2022). The Societal Benefits as Results of Managing the Danube Delta Landscape and Changing the Stakeholders’ Behaviours. In The Danube River Delta (pp. 269–289). Springer, Cham. https://doi.org/10.1007/978-3-031-03983-6_10
– Quintero-Uribe, L. C., Navarro, L. M., Pereira, H. M., & Fernández, N. (2022). Participatory scenarios for restoring European landscapes show a plurality of nature values. Ecography, 2022(4), e06292. https://doi.org/10.1111/ecog.06292