„Pădurile nimănui” din Maramureș – resurse pentru natură și oameni

În ultimii 30 de ani, peisajul din Maramureș s-a schimbat vizibil. Reducerea practicilor tradiționale precum cositul fânului sau pășunatul animalelor, a permis naturii să-și urmeze cursul. Pajiști lăsate nelucrate au fost treptat acoperite de arbori, dând naștere unor păduri noi, în afara fondului forestier, gestionate de proprietari pentru asigurarea resurselor necesare în gospodărie. Toate acestea nu apar în statistici, nu se supun legislației silvice și nu sunt incluse în planurile oficiale de gospodărire a pădurilor. Și totuși, ele există. Mai mult: ele joacă un rol esențial pentru viața sălbatică și pentru echilibrul ecologic al regiunii.

Un studiu recent realizat de WWF-România (Fondul Mondial pentru Natură) în cadrul proiectului „Cooperare pentru protejarea biodiversității și asigurarea unei coexistențe viabile om-faună sălbatică în zona transfrontalieră SKROUA” (COOP4SAFE), împreună cu experți în silvicultură și spațializare GIS, arată că aceste „păduri ale nimănui” cresc suprafața totală a pădurilor din Maramureș cu peste 50%.

În urma unei analize în care s-au comparat două scenarii: (A) fără luarea în considerare a „pădurilor nimănui” și (B) cu luarea în considerare a acestora, a rezultat că în scenariul B există o creștere substanțială de aproximativ 53% a gradului de acoperire forestieră comparativ cu scenariul A. Când sunt incluse și aceste noi habitate, crește suprafața medie a trupurilor de pădure izolate de la 17 la 42 ha.

În concluzie, acest studiu subliniază că structura ecologică a pădurilor nu este definită exclusiv de granițele administrative. Pădurile neadministrate reprezintă suprafețe esențiale pentru biodiversitate, reziliență și conectivitate funcțională. Recunoașterea și protejarea acestora sunt vitale pentru menținerea peisajelor forestiere într-un context socio-ecologic aflat în schimbare rapidă.

„Rezultatele confirmă ceea ce monitorizările noastre de biodiversitate au arătat deja: aceste păduri nou apărute sunt folosite constant de carnivorele mari – urs, lup și râs – și de prada lor. În lipsa recunoașterii importanței peisajelor silvopastorale și a unui cadru de management pentru acestea, riscăm să pierdem exact acele zone care contribuie natural la conectivitatea peisajului și la sănătatea ecosistemelor”, spune echipa WWF-România – Filiala Maramureș.

Aceste peisaje mozaicate silvopastorale (agro-silvice) cu mare valoare conservativă, formate din habitate de pajiști – tufărișuri – păduri, reprezintă valori conservative ridicate pentru biodiversitate, cresc coerența rețelei Natura 2000 și îmbunătățesc conectivitatea acestora și îndeplinirea serviciilor ecosistemice pentru adaptarea și combaterea efectelor schimbărilor climatice. Totodată, aceste păduri sunt parte a peisajului cultural din Maramureș, care trebuie păstrat ca o valoare culturală, socială și de mediu.Deocamdată, aceste păduri nu există în hărțile oficiale. Din punct de vedere juridic, ele sunt încă pajiști sau pășuni și pot fi defrișate pentru a „menține” categoria de folosință a terenului, inclusiv sub presiunea schemelor de plăți agricole care stimulează curățarea terenurilor. Într-un astfel de context, zone cu o valoare deosebită pentru biodiversitate și pentru atingerea obiectivelor europene privind restaurarea naturii pot fi pierdute sau depreciate în câțiva ani.

Prin proiectul COOP4SAFE, WWF-România își propune să evidențieze rolul important pe care aceste păduri îl au în dezvoltarea biodiversității prin asigurarea coridoarelor ecologice și a peisajului silvopastoral mozaicat cu înaltă valoare conservativă. Totodată, pentru aceste păduri se vor elabora propuneri, modificări legislative pentru dezvoltarea, împreună cu partenerii din Ucraina, a unor măsuri de management transfrontalier. În același timp, mesajul este unul simplu și pentru comunități: ceea ce natura a creat în ultimii 30 de ani poate deveni o resursă pentru viitor, dacă știm să o protejăm și să o folosim responsabil.

Pentru localnici, aceste peisaje mozaicate, în care alternează pajiștile și pădurile, reprezintă un spațiu complex, stabil, rezilient, care oferă hrană pentru animale, resursă de lemn și produse accesorii ale pădurii. Pentru biodiversitate, aceste peisaje asigură conectivitatea, zonă de hrană și adăpost, protejând totodată solul și apa.
Într-o lume în care rolul pădurii este din ce în ce mai bine înțeles, „pădurile nimănui” trebuie percepute ca valori care contribuie la dezvoltarea comunității și a biodiversității, iar primul pas este recunoașterea lor.