Sturionii există pe pământ de peste 200 de milioane de ani, ceea ce înseamnă că au fost contemporani cu dinozaurii. Fraza asta te face să caști ochii mari de curiozitate, oricât de indiferent ai fi față de ceea ce mișcă în jurul tău. Iar când noii tăi colegi de birou te invită la un atelier național dedicat conservării sturionilor din Dunăre, nu ai cum să zici nu.
Și-uite așa m-am trezit, la final de lună octombrie, în drum spre Tulcea, într-un autocar plin cu reprezentanți ai Inspectoratului General al Poliției Române, Inspectoratului General al Jandarmeriei, Direcției Regionale Vamale, Gărzii de Mediu, ANPA, DSVSA și ai altor instituții implicate în proiectul în care WWF România este partener alături de WWF Austria, Serbia, Bulgaria și Ucraina, Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării și Leibniz-Institut für Zoo- und Wildtierforschung Germania.
Și, bineînțeles, am călătorit și cu „Echipa Sturionilor” din WWF – responsabilii proiectului LIFE for Danube Sturgeons: Cristina Munteanu, managerul de proiect, un fel de Guru al acestor specii incredibile; George Caracaș, „avocatul” sturionilor în România (misiunea lui constă în contactul direct și constant cu comunitățile de pescari și medierea dintre acestea și autorități) și Ioana Cenușă, comunicatorul proiectului, fără de care misiunea lor ar fi mult mai dificil de înțeles.
„Dinozaurii Dunării”, peștișorul de aur pentru braconieri
„Workshop-ul de la Tulcea este o continuare firească a muncii noastre din ultimii ani în ceea ce privește conservarea sturionilor din Dunăre”, îmi explică Ioana, încercând să mă familiarizeze cu proiectul și cu speciile pe care și-au propus să le salveze. De ce se încăpățânează oamenii ăștia să o facă? Pentru că, așa cum aveam să descopăr în cele trei zile petrecute la Tulcea, „Dinozaurii Dunării” (cum mai sunt numiți sturionii) sunt specii „cu greutate” – și la propriu și la figurat.
Morunul, nisetrul, păstruga, cega, viza și șipul (ultimele două specii deja dispărute din Dunăre) au în spatele lor cifre care te lasă fără doar și poate cu gura căscată: „Unii dintre ei ajung până la 100 de ani: morunul. Alții, la 30-40 de ani. Morunul depășește 6 metri, este un pește mare ce poate ajunge până la 600 – 800 de kilograme. Poate să ajungă și la o tonă”, arată Cristina Munteanu.
Ca să nu mai vorbim de adevărata „greutate” a acestor pești: prețul uriaș al caviarului. În funcție de tipul de caviar, un kilogram de icre negre se vinde cu un preț cuprins între 1.000 și 35.000 de euro.
Și astfel ajungem la unul dintre cele mai mari pericole pentru aceste specii amenințate cu dispariția: braconajul. Rând pe rând, reprezentanții autorităților de control (Serviciul Poliției Delta Dunării, Serviciul Transporturi Navale, Inspectoratul Poliției de Frontieră, Inspectoratele Județene de Jandarmi Tulcea și Călărași, ANPA) au prezentat, în cadrul workshop-ului, cazuri de braconaj la sturion, pe cât de spectaculoase pe atât de dureroase pentru cei care înțeleg impactul real al acestui fenomen: sute de kilograme de sturion și caviar confiscate anual, ultimul caz – la sfârșitul lunii octombrie 2018.
Asta în condițiile în care, în România, pescuitul sturionilor este interzis până în anul 2021. Dar, dacă ne gândim că pescuitul reprezintă o activitate de bază pentru locuitorii din lungul Dunării şi din Delta Dunării, activitate care abia le asigură subzistența de la o lună la alta, înțelegem de ce capturarea unui sturion este ca și când ar prinde peștișorul de aur.
Ce este de făcut
Ideea colaborării între principalele instituții cu putere de decizie și control în activitățile ilegale de pescuit este veche, dar iată că între timp a fost pusă în funcțiune. După cum aveam să aflăm la workshop-ul de la Tulcea, la începutul lunii octombrie, a fost semnat un plan de cooperare între toate instituțiile de control relevante în domeniul pescuitului.
Iar deschiderea spre această colaborare cu siguranță nu a rămas doar scrisă pe hârtie. Am putut vedea cu toții, cei prezenți, că reprezentanții autorităților au discutat, și-au argumentat punctele de vedere, au căutat soluții și au plecat parcă mult mai uniți în ideea că este posibil să se poată schimba ceva.
Au fost de acord în unanimitate că este necesară schimbarea cadrului legislativ în domeniu, precum și o mai bună conștientizare a problematicii din partea comunităților de pescari dar și a turiștilor. „Scade cererea, scade braconajul” – a fost una dintre concluziile întâlnirii. „Turiștii pasionați de faună, floră, natură în general sunt mult mai puțini decât turiștii care vin în Deltă ca să mănânce bine”. Așa că, poate, schimbarea ar trebui să înceapă cu fiecare dintre noi.
Puteți citi mai mult despre proiectul în care WWF este partener, aici.
Material realizat de Alexandra Damian, WWF-România.