COP30 s-a încheiat la Belém cu promisiuni modeste și câteva inițiative importante, dar fără acele decizii ferme care ar fi putut schimba direcția într-un an în care lumea a trăit, pentru prima dată, 12 luni consecutive cu temperaturi peste pragul de 1,5°C.
Deși negocierile oficiale nu au livrat un acord privind renunțarea la combustibili fosili sau oprirea defrișărilor, Președintele COP30 a lansat demersuri paralele: inițiative internaționale fundamentate științific despre tranziția energetică și oprirea distrugerii pădurilor. Este un semnal important, dar insuficient în raport cu urgența momentului.
Rezultate notabile:
- A fost decisă înființarea unui mecanism pentru o tranziție justă, un cadru care poate stimula cooperarea internațională și poate conecta politicile climatice cu realitățile sociale și economice.
- Preambulul documentului final menționează populațiile indigene, comunitățile locale, afrodescendenții, oceanele și pădurile, o recunoaștere importantă a oamenilor și ecosistemelor aflate deja în prima linie a schimbărilor climatice.
- Agenda de Acțiune a fost reconfigurată: 117 planuri pentru soluții la scară largă au fost prezentate de sectoare publice și private din întreaga lume.
- Lansarea Tropical Forest Forever Facility, un mecanism internațional de finanțare pentru reducerea defrișărilor în țările tropicale, un pas strategic cu potențial major.
Ce nu s-a obținut:
- Nicio mențiune formală despre tranziția de la combustibili fosili, deși cel puțin 86 de țări au susținut această direcție.
- Nicio includere în textul oficial al planului sprijinit de peste 90 de țări, de a opri și compensa defrișările până în 2030.
- Niciun progres semnificativ pe partea de adaptare la schimbările climatice, un aspect vital pentru țările cele mai vulnerabile.
- Lipsa unui angajament ferm privind finanțarea pentru implementare, esențială pentru orice progres real.
Fără un plan solid pentru eliminarea treptată a combustibililor fosili și fără un angajament ferm de a opri defrișările, rezultatul summitului rămâne departe de ceea ce indică știința și de realitatea trăită de comunitățile deja afectate de criza climatică.
COP30 nu a oferit răspunsurile urgente de care aveam nevoie, însă a deschis câteva direcții de lucru. Iar într-un an marcat de recorduri climatice extreme, nu mai este loc pentru gesturi simbolice.
Totuși, un motiv real de optimism există: mobilizarea puternică a societății civile, a comunităților locale și a mediului academic. Vocea lor devine tot mai influentă, iar presiunea pentru acțiune concretă crește vizibil.
Soluțiile sunt la îndemână, dar au nevoie de leadership, finanțare și implementare consecventă. Dacă alegem să acționăm acum, împreună, aceste inițiative pot deveni rezultate tangibile pentru oameni, natură și economie.