În 2011, FAO a estimat că o treime din producția alimentară globală este irosită, contribuind la niveluri masive de degradare a mediului și perpetuând insecuritatea alimentară; noi adăugăm că acest lucru consolidează și tendința de exploatare a resurselor naturale deja folosite în producție până la degradare sau compromitere totală. Odată ce risipa a fost astfel estimată pentru prima dată la circa 30% din producția agro-alimentară, a fost lansat și un efort global de a cuantifica cu exactitate cantitatea de alimente pierdute și irosite în toate etapele lanțului de aprovizionare. Aceste eforturi au căpătat o importanță mai mare prin Obiectivul de Dezvoltare Durabilă (ODD) 12.3, care în 2015 a stabilit ținta de a înjumătăți risipa alimentară globală pe cap de locuitor după vânzarea cu amănuntul până în 2030 și de a realiza o reducere a pierderilor în etapele premergătoare vânzării cu amănuntul.
În această zonă de pre-vânzare cu amănuntul, alimentele pierdute în ferme au rămas și rămân neglijate, în comparație cu eforturile sau atenția direcționate către comerțul cu amănuntul și gospodării. Acest lucru se datorează în parte complexității măsurării pierderilor în stadiul de producție agricolă.
În 2021, WWF a umplut acest gol de cunoaștere făcând o primă calculație a cantității de alimente pierdute în ferme la nivel global și a dat publicității o analiză complexă prin raportul ”Driven to Waste”. Estimările de până atunci au analizat doar pierderile post-recoltare. Atunci când sunt combinate cu date actualizate privind pierderile în lanțurile de aprovizionare și risipa la vânzarea cu amănuntul și în consum/gospodării, avem o imagine mai clară a cât de amplu este fenomenul pierderilor și risipei alimentare de la fermă la consumator și totodată imperativul ca etapa privitoare la pierderile din ferme să nu mai fie trecută cu vederea în eforturile de a menține încălzirea globală sub 1,5 grade, de a reduce insecuritatea alimentară și de a încetini pierderea biodiversității și a resurselor naturale vitale precum apa sau solul fertil.
Iată câteva cifre cheie ce descriu fenomenul de pierdere din producția agro-alimentară la nivel de fermă:
- 1,2 miliarde de tone de alimente se pierd în ferme, în timpul și în jurul recoltării, precum și după recoltare, echivalentul în greutate a 10 milioane de balene albastre (*balena albastră e cel mai mare animal care a trăit vreodată pe acest Pământ) și o pierdere de 370 de miliarde de dolari.
- În total, se estimează că pierderile și risipa de alimente depășesc 2,5 miliarde de tone – mai aproape de 40% din totalul alimentelor produse, comparativ cu procentul de 30% citat în mod obișnuit. Aceasta se bazează pe cele 1,2 miliarde de tone de alimente pierdute în ferme, conform calculației WWF, cele 931 de milioane de tone irosite în comerțul cu amănuntul, serviciile alimentare și locuințele consumatorilor, conform Indicelui UNEP privind risipa alimentară, și estimările pierderilor care apar în etapele de transport, depozitare, fabricare și procesare după poarta fermei.
- Cele mai mari pierderi în ferme, la nivel global, sunt în categoriile: fructe și legume (449 milioane de tone de alimente care nu pleacă niciodată din fermă) și respectiv rădăcinoase, tuberculi și culturi oleaginoase (261 milioane de tone pierdute).
- Cantitatea irosită la nivel de fermă ar fi suficientă pentru a hrăni de patru ori cei 870 milioane de oameni subnutriți ai lumii.
- Pentru produsele agro-alimentare care se pierd din start, de la nivelul fermei, utilizăm (degeaba, deci) 4.4 km pătrați de teren agricol (9% din totalul suprafeței agricole la nivel mondial), o suprafață mai mare decât subcontinentul indian și echivalentul a 304.000.000 bazine olimpice de înot/an în pierderi de apă, la care se adaugă pierderi masive de habitate naturale și biodiversitate din cauza extinderii suprafeței agricole și intensificării practicilor agricole.
- Cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră generate de alimentele care nu sunt utilizate și consumate e mai mare decât se credea (având în vedere că pierderile sunt de fapt mai mari) – de la estimările anterioare de 8% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră, la 10%. Pierderile la nivel de fermă generează 4% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră, echivalentul emisiilor a 75% din numărul total de mașini conduse anual în Europa și America de Nord. Per total, sectorul agro-alimentar generează 30% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră.
Sunt necesare măsuri pentru a combate pierderile alimentare din ferme la nivel global și nu doar în anumite regiuni. Intervențiile din trecut au avut tendința de a se concentra pe soluții tehnice, abordând probleme legate de tehnologia agricolă sau depozitare, ignorând în mare măsură factorii socio-economici și de piață care modelează sistemul agricol.
Ce se poate face? Patru zone unde ar trebui acționat:
1. Piețe și lanțuri de aprovizionare: Structura actuală a pieței separă fermierii de piața lor finală, de consumatori, ceea ce poate duce la neconcordanțe în ceea ce privește volumul producției, momentul plantării, soiurile plantate și momentul recoltării, toate acestea influențând nivelurile de risipă alimentară. În plus, practicile din piață creează și mențin dezechilibre de putere care favorizează actorii mari (traderii/distribuitorii și retailerii) în detrimentul fermierilor, mai ales dacă aceștia nu colaborează și nu acționează împreună. Acest lucru slăbește capacitatea fermierilor de a negocia și le suprimă veniturile, ceea ce face dificilă ruperea cercurilor vicioase ale sărăciei și investițiile în formare, infrastructură sau tehnologie pentru a reduce risipa alimentară.
2. Guverne naționale: Guvernele naționale joacă un rol cheie în importanța acordată activității de gestionare a risipei alimentare și a etapelor din lanțul de aprovizionare care sunt prioritizate în această activitate. În ciuda contribuțiilor masive ale risipei alimentare la amprenta de carbon, mai puțin de 6% dintre semnatarii Acordului de la Paris au inclus pierderile și risipa alimentară în planurile lor naționale privind carbonul. Pierderile alimentare din ferme trebuie să ocupe o poziție mai importantă pe agendele politice sub forma unor obiective obligatorii din punct de vedere juridic de reducere a risipei alimentare, politici care protejează fermierii de practicile comerciale neloiale, investiții în infrastructură (ex. depozitare-procesare), cercetare și dezvoltare și formare profesională, precum și legi mai stricte privind bunăstarea animalelor și pescuitul, care să reducă volumul de deșeuri din producția de animale și fructe de mare. În plus, guvernul și puterea legislativă ar trebui să se preocupe de refacerea contactului direct dintre producători și consumatori, prin stimularea lanțurilor scurte de aprovizionare și a consumului de produse proaspete și de sezon (acest lucru este cu atât mai relevant pentru că ar ținti exact categoriile de alimente unde se înregistrează cele mai mari pierderi, cum am menționat mai sus – fructele și legumele).
3. Instituții multilaterale și ONG-uri: La nivel global, european, regional, inițiativele privind risipa alimentară trebuie să se străduiască să facă progrese mai mari în ceea ce privește măsurarea și reducerea pierderilor din etapa de producție agricolă. Acest lucru poate fi susținut prin inițiative și programe care stabilesc obiective de reducere a pierderilor și risipei alimentare de la fermă la consumator, asigurând o atenție mai mare și creșterea finanțării disponibile pentru programele care vizează intervenția în această primă etapă a lanțului de aprovizionare.
4. Cetățeni: Publicul, consumatorii joacă un rol activ, dar până acum prea puțin abordat, în generarea pierderilor alimentare la nivelul fermei. Comunicarea acestui aspect îi va ajuta să devină cetățeni activi în domeniul alimentar și îi va ajuta să își asume controlul și responsabilitatea individuală asupra alegerilor alimentare. Acest lucru poate genera schimbări care să sprijine fermierii în reducerea pierderilor alimentare și să promoveze și din acest unghi o mai bună gestionare a resurselor naturale.
Ce pot face consumatorii în acest sens? Iată o singură idee, valabilă și de sărbători, ca de altfel în orice alt moment al anului și mereu. Un lucru extrem de important din multe puncte de vedere, inclusiv din această perspectivă a reducerii pierderilor de alimente din ferme: achiziția de produse alimentare de la producătorii locali, în mod direct sau din băcănii, aprozare, food hub-uri și magazine de specialitate (măcelării, brutării, magazine de lactate, magazine de fermă) – fie online, fie fizic.
Să avem cu toții Sărbători în tihnă și fără risipă. Iar dacă totuși vom avea un surplus la masă – să îl donăm!