România are un model silvic bazat pe natură, unic în Europa. WWF propune o viziune strategică care arată cum putem transforma această moștenire într-un motor pentru o bioeconomie durabilă, capabilă să răspundă provocărilor climatice și economice actuale.
WWF România lansează un nou raport strategic care aduce în prim-plan un atu național rar: modelul silvicultural românesc. Acesta poate deveni o soluție-cheie pentru tranziția verde, adaptarea la schimbările climatice și dezvoltarea unei bioeconomii forestiere sustenabile.
Țara noastră găzduiește unele dintre cele mai bine conservate peisaje forestiere din Europa. Nu e o întâmplare, ci rezultatul unui sistem silvic bazat pe principii ecologice solide, aplicate cu consecvență de peste un secol. În ciuda numeroaselor presiuni – economice, administrative sau ideologice – acest model a supraviețuit și a dat naștere unor păduri care păstrează biodiversitatea, susțin reziliența climatică și oferă lemn de calitate superioară.
Într-un moment în care Europa caută soluții rapide și eficiente pentru combaterea crizei climatice și a pierderii biodiversității, România se află într-o poziție favorabilă. Poate contribui semnificativ la obiectivele europene prin consolidarea și promovarea unui model de silvicultură apropiat de natură.
Raportul „Păduri reziliente, bioeconomie sustenabilă – O viziune strategică pentru viitorul pădurilor din România” oferă o analiză integrată a acestui model românesc, evidențiind elementele care îl diferențiază: regenerarea naturală, diversitatea speciilor native, cicluri lungi de producție (peste 100 de ani), perioade extinse de liniște ecologică și planificarea atentă, pe termen lung, la nivel de peisaj forestier. Aceste principii stau la baza unor păduri capabile să ofere servicii ecosistemice vitale și să sprijine o bioeconomie locală puternică și durabilă.
Documentul subliniază și legătura esențială dintre modul în care gestionăm pădurile și felul în care valorificăm resursa lemnoasă: o pădure bine administrată are nevoie de o economie care respectă ritmurile naturii și transformă lemnul în produse cu valoare adăugată. Această simbioză între silvicultură și economie forestieră este cheia sustenabilității pe termen lung.
Totuși, raportul atrage atenția asupra unor provocări semnificative care riscă să submineze acest model:
- lipsa sprijinului financiar dedicat pădurilor;
- costuri ridicate pentru respectarea standardelor de mediu;
- presiunea economică de a crește volumul recoltelor;
- fragmentarea administrativă a proprietăților;
- valorificarea insuficientă a potențialului real al lemnului românesc.
Pentru a depăși aceste obstacole, WWF propune soluții concrete: recunoașterea pădurilor ca sector strategic în viitorul Cadru Financiar Multianual al UE (2028–2034), alocarea de fonduri în funcție de performanță, reformarea modului de valorificare a masei lemnoase, sprijinirea asocierii micilor proprietari și modernizarea administrativă pentru eficiență și transparență.
Acest raport este mai mult decât o analiză: este o pledoarie și un apel la acțiune – adresat decidenților politici, autorităților din România și din UE, sectorului forestier, mediului academic și societății civile. Dacă vrem o bioeconomie forestieră durabilă, avem nevoie de politici coerente, investiții inteligente și o viziune clară pentru viitorul pădurilor din România.