Scrisoare deschisă a WWF – România către liderii politici din România în contextul alegerilor multiple din anul 2024

Prioritizați biodiversitatea, clima și comunitățile „din prima linie” 

și asigurați o dezvoltare echitabilă și durabilă pentru generațiile viitoare

 

Către:

ALIANŢA ELECTORALĂ PSD-PNL

Ion-Marcel Ciolacu şi Nicolae-Ionel Ciucă,

ALIANŢA DREAPTA UNITĂ – USR-PMP-FORŢA DREPTEI

Cătălin Drulă, Eugen Tomac şi Ludovic Orban,

ALIANȚA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR – AUR

George Simion,

PARTIDUL REÎNNOIM PROIECTUL EUROPEAN AL ROMÂNIEI – REPER

Ramona Strugariu şi Dragoş Pîslaru,

UNIUNEA DEMOCRATĂ MAGHIARĂ DIN ROMÂNIA – UDMR

Hunor Kelemen

CANDIDAȚII INDEPENDENȚI

Spre știința:

Cetățenilor români cu drept de vot

31 Mai 2024

Stimați lideri politici,

Vă adresăm această scrisoare deschisă în contextul alegerilor multiple din acest an, începând cu cele europarlamentare și locale. România își va alege reprezentanții în toate forurile de conducere democratică ale societății, iar aceștia trebuie să consolideze progresele înregistrate în ultimii 30 de ani și să asigure o dezvoltare echitabilă și durabilă pe traiectoria europeană. În contextul crizelor suprapuse – conflicte militare, schimbări climatice și degradarea accentuată a resurselor naturale și a biodiversității – este esențială o gestionare serioasă și riguroasă a acestora, bazată pe dovezi științifice, care poate fi susținută pe termen lung.

WWF – România (Fondul Mondial pentru Natură) este filiala națională a celei mai mari organizații independente de conservare a naturii din lume, prezentă în peste 100 de țări și cu peste 5 milioane de susținători. WWF acționează la nivel local și național prin dezvoltarea de soluții aflate la intersecția dintre conservare și dezvoltare ce pot fi transpuse în politici publice utilizând date științifice și competențe specifice domeniilor noastre de intervenție. În România, activăm din 2006 cu proiecte de conservare a biodiversității în cinci regiuni-cheie: Lunca și Delta Dunării, Banatul Montan, Apusenii, Maramureșul istoric și Colinele Transilvaniei. Aceste zone continuă să fie rezervoare de biodiversitate recunoscute la nivel european și internațional, dar sunt tot mai afectate de criza climatică, poluare și declinul speciilor. Tot aici vedem și efectele lacunelor și deficiențelor din politicile publice și din sistemul de guvernanță care ar trebui să asigure cadrul pentru gestionarea acestor resurse valoroase – politicile agricole, silvice sau din domeniul gospodăririi apelor.

În baza expertizei și experienței noastre clădite în acești aproape 20 de ani, lucrând alături de comunitățile locale, vă supunem atenției următoarele probleme pe care vă solicităm să le abordați în următorul mandat, în următoarea legislatură, în ciclul financiar actual și în pregătirea celui post 2027:

Pădurile României și comunitățile dependente de păduri: 

• Alocarea echitabilă de resurse financiare dedicate pentru susținerea eforturilor de conservare a biodiversității și protecție a pădurilor

Prin instituirea regimului de arie protejată, intervin costuri suplimentare și pierderi de venit pentru proprietarii/administratorii terenurilor, pentru care ar trebui să fie despăgubiți. Deși aveau acest drept, niciodată de la aderarea României la Uniunea Europeană nu au fost utilizate însă fonduri europene pentru compensarea proprietarilor de păduri pentru implementarea măsurilor de conservare impuse prin rețeaua europeană de arii protejate Natura 2000. Privind în viitor, ca urmare a Strategiei Europene pentru Biodiversitate 2030, România și-a luat angajamentul de a extinde această rețea de arii naturale protejate până la 30% din teritoriul național și de a asigura că până la 10% din suprafața României vor fi desemnate zone de protecție strictă, pentru refacerea și conservarea unor valori de biodiversitate esențiale pentru întreaga societate.

În cadrul Uniunii Europene, România, prin activitatea dumneavoastră de europarlamentari, trebuie să susțină necesitatea unei alocări juste a fondurilor europene dedicate conservării biodiversității. În acest sens, se impune o alocare bugetară „echitabilă”, bazată pe indicatori de rezultat clari, în legătură cu eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor europene privind conservarea, reconstrucția, protecția și monitorizarea pădurilor. Fără mecanisme financiare care să compenseze pierderile de venituri obținute altfel din recoltarea resurselor oferite de pădure și care să acopere costurile aferente gestionării acestor resurse, nivelul de acceptare de către populația locală a unor reguli și restricții ce vin odată cu regimul de arie protejată este pus sub semnul întrebării în cel mai bun caz. Nu este corect și văzând eficiența măsurilor de conservare așezate doar pe hârtie, credem că nu este nici înțelept, nici sustenabil, să continuăm să lăsăm toate implicațiile financiare ale eforturilor de conservare în seama proprietarilor de terenuri. În definitiv, serviciile de mediu obținute prin conservarea pădurilor ne ajută pe noi toți, cetățenii europeni, în combaterea și adaptarea la schimbările climatice și conservarea biodiversității Europei. 

• Susținerea comunităților dependente de păduri prin investiții în alternative economice și facilitarea accesului la resursele oferite de pădurile de care depind 

Simpla despăgubire a proprietarilor de drept care sunt supuși unor restricții NU este suficientă pentru respectarea unui regim de protecție/conservare durabil. Este necesar de asemenea un efort mai amplu pentru asigurarea unei tranziții echitabile pentru comunitățile dependente de păduri, dezavantajate prin restricționarea utilizării resurselor naturale. Comunitățile locale care folosesc lemnul și produsele accesorii ale pădurii în acord cu obiceiurile culturale și ocupațiile tradiționale, consolidate în timp de proximitatea resurselor pădurilor de care depind, devin vulnerabile odată cu introducerea de (noi) restricții – legitime din perspectiva crizei climatice. Pentru aceste comunități este nevoie de investiții în alternative de dezvoltare economică cu scopul de a reduce presiunea asupra resurselor naturale cu statut de protecție și de a asigura o tranziție justă și un trai decent, satisfăcător. Aceasta poate include tarife sociale și facilitarea accesului la lemnul de foc uscat, stimulente financiare pentru dezvoltarea unor „afaceri verzi” alternative, dar și programe de finanțare a echipării cu infrastructuri de producere a energiei din surse regenerabile alternative. 

Sunt necesare măsuri cuprinzătoare de eficiență energetică a gospodăriilor pentru a încuraja renovările profunde (dar fără periclitarea specificului și patrimoniului arhitectural local) pentru gospodăriile care utilizează lemn de foc, asigurând reducerea semnificativă anticipată a consumului de lemn de foc. Politicile publice ar trebui să încorporeze măsuri personalizate pentru gospodăriile care utilizează lemn de foc, asigurându-se că acestea nu sunt ignorate de viitoarele oportunități de finanțare. 

• Importanța criteriilor de sustenabilitate și a implementării principiului de utilizare în cascadă a biomasei forestiere prin valorificarea și prelucrarea superioară a lemnului.

De la momentul revizuirii Directivei privind energia din surse regenerabile (EU/2023/2413), din perspectiva sustenabilității utilizării biomasei forestiere, cele mai importante schimbări sunt crearea unei legături între utilizarea planificată a biomasei și obiectivele LULUCF, porecum și stabilirea principiului de utilizare cascadată a biomasei forestiere. Principiul utilizării în cascadă a lemnului presupune acordarea priorității utilizării lemnului pentru produse materiale cu durată de viață lungă, precum și reutilizării și reciclării acestor produse de cât mai multe ori posibil și utilizării acestuia în scopuri energetice numai atunci când lemnul ar fi eliminat în alte condiții. Subliniem importanța ca documentele de planificare, măsurile și reformele pe care le veți adopta în viitor să promoveze și să conducă la implementarea criteriilor de durabilitate și la utilizarea în cascadă a lemnului. Stimularea prelucrării superioare a lemnului în produse cu o durată lungă de viață și care înglobează cea mai mare valoare economică adăugată. 

 

Tranziția energetică justă, echitabilă și cu adevărat verde

România are nevoie de o abordare holistică pentru accelerarea și extinderea implementării energiei regenerabile, prin care politicile privind clima, energia și biodiversitatea se consolidează reciproc, iar acest deziderat este realizabil printr-o planificare adecvată care nu este sprijinită în mod corespunzător în prezent. 

• Sărăcia energetică

Având în vedere impactul economic al tranziției energetice asupra gospodăriilor vulnerabile, este important ca în cadrul planurilor și strategiilor naționale care ghidează tranziția, să fie integrate măsuri și reforme de reducere a sărăciei energetice. Acestea ar trebui să includă, de asemenea, o foaie de parcurs detaliată pentru a aborda sărăcia energetică, cu obiective specifice și indicatori de reducere măsurabili. Acest lucru este deosebit de important, deoarece, fără abordarea directă a acestei probleme, este posibil ca obiectivele de eficiență energetică în sectorul rezidențial să nu poată fi atinse. În plus, fără sprijin din partea statului pentru îmbunătățirea eficienței energetice a gospodăriilor vulnerabile, atingerea unei reduceri ambițioase de 4,33% în perioada 2041-2050 să pară a fi un obiectiv imposibil de atins.

Planificarea actuală se bazează într-o măsură considerabilă pe faptul că investițiile aferente tranziției energetice vor fi făcute de către persoane fizice, inclusiv achiziționarea de mașini și aparate de uz casnic performante, tehnologii eficiente pentru încălzire, răcire, încălzire a apei, gătit, iluminat, precum și renovarea termică a caselor și apartamentelor. Subliniem importanța faptului că pentru ca tranziția energetică să fie de succes, este necesar ca aceasta să fie echitabilă pentru populație. Vă îndemnăm să acționați pentru ca planurile aferente tranziției energetice să fie dublate de planuri concrete de sprijin și asistență pentru populația care se confruntă cu sărăcia energetică, fapt ce va conduce la o mai bună acceptare și asumare a schimbării dorite pe termen lung.

• Promovarea energiilor regenerabile cu impact redus asupra naturii și cu beneficii pentru comunitățile locale

România și-a asumat să renunțe la cărbune până în 2032. Din acest motiv avem nevoie de o creștere accelerată a capacităților din surse regenerabile sustenabile care să-l înlocuiască. Noul cadru legislativ al UE privind energia regenerabilă propune, printre altele, crearea de „zone de accelerare a surselor regenerabile” (go-to areas), zone pentru care birocrația va fi redusă prin procese de autorizare simplificate și termene mai scurte. 

Ideea creării zonelor de accelerare a venit și pentru a crea o paradigmă predictibilă la nivel european. Astfel, se dorește îmbunătățirea mediului investițional la nivel european, pentru a deveni competitivi și la nivel global. Cu toate acestea, stabilirea zonelor de accelerare în România nu ar trebui să eludeze reglementările de mediu. Subliniem importanța și vă solicităm pe această cale să susțineți criterii clare, științifice și susținute cu date spațiale pentru cartarea zonelor pretabile dezvoltării accelerate a energiei regenerabile și ulterior desemnarea acestora. Este importantă dezvoltarea unei baze de date cu informații care să servească unei cartări cât mai corecte a zonelor pretabile accelerării proiectelor de producere de energie din surse regenerabile. Aceste hărți/baze de date servesc la stabilirea zonelor sensibile (zone de excludere din planificarea accelerată) astfel încât restul de criterii de cartare și desemnare să fie aplicate în afara zonelor respective. Odată stabilite zonele de excludere, un element obligatoriu este identificarea corectă a potențialului de resurse și a potențialului de capacitate al rețelei; acești factori trebuie introduși în metodologia pentru cartarea și apoi desemnarea zonelor de accelerare. Nu în ultimul rând, este important ca dezvoltarea de proiecte de energie să aibă nu doar acceptul comunităților, ci să aducă beneficii reale directe membrilor comunităților locale.

• Proiecte hidroenergetice cu contribuții nesemnificative la sistemul energetic, dar cu un impact semnificativ asupra râurilor și asupra naturii

Capacitățile hidroenergetice incluse în ultimii 2 ani în toate documentele strategice privind clima și energia au beneficiat de crearea unui cadru legislativ permisiv, dedicat (OUG 175/2022), deoarece cel inițial (care a transpus Directivele Natura 2000 și Directiva Cadru privind Apa) nu ar permite finalizarea lor. Astfel de investiții nu respectă principiul DNSH (do no significant harm) din perspectiva riscurilor de mediu și climă. Daunele provocate în urma finalizării unor astfel de proiecte vor fi disproporționate raportat la beneficiile modeste aduse în sectorul energetic. Acestea au fost declarate în bloc ca fiind de interes public major fără o evaluare de la caz la caz, astfel cum prevede legislația UE. Ele sunt planificate în zone foarte valoroase nu doar pentru biodiversitatea lor, ci în special pentru serviciile ecosistemice pe care le oferă oamenilor. Ele sunt controversate nu doar din perspectiva impactului de mediu semnificativ, ci și din perspectiva contribuției nesemnificative la sistemul energetic (o capacitate cumulată de puțin peste 300 MW). Finalizarea unor proiecte hidroenergetice vechi, planificate cu zeci de ani în urmă și abandonate de-a lungul timpului din motive economice, de profitabilitate, de eficiență și impact major asupra mediului, nu poate reprezenta o componentă serioasă a unei viziuni energetice sustenabile. În acest sens, solicităm viitorilor aleși să se delimiteze de astfel de abordări distructive și să promoveze în schimb retehnologizarea infrastructurilor hidroenergetice existente și soluțiile de stocare prin pompaj, în locații cu impact redus. 

 

Apele României și comunitățile dependente de resursele de pește

• Mecanisme financiare echitabile în Delta Dunării fără periclitarea dezvoltării comunităților locale, ținând cont de particularitățile ecologice și sociale locale

În jur de 30% din suprafața Deltei Dunării este teren agricol concesionat unui număr limitat de companii pentru culturi agricole. Pe lângă această situație au fost desemnate  pășuni pentru creșterea animalelor fără să existe un control al numărului lor în funcție de capacitatea de suport a Deltei. Această situație a dus la limitarea dezvoltării comunităților locale care tradițional se bazează pe valorificarea peștelui și pe (eco)turism. Acordarea de subvenții agricole în Delta Dunării a susținut și amplificat impactul negativ al agriculturii practicată la scară mare și a obstrucționat oportunitățile investiționale în afaceri verzi-albastre care nu au un impact puternic negativ asupra ecosistemelor naturale din Delta Dunării. Acest lucru este susținut și de către locuitorii Deltei care doresc îmbunătățirea și refacerea ecosistemelor naturale. Conform unui sondaj realizat la comanda WWF în 2023, peste 90% din locuitorii din Mahmudia, Murighiol, Chilia Veche doresc refacerea ecosistemelor naturale considerând că așa se pot dezvolta. De aceea este nevoie de oprirea subvențiilor neechitabile acordate în Delta Dunării și regândirea mecanismelor financiare astfel încât să ducă la bunăstarea oamenilor din Deltă.

• Compensarea pierderilor din pescuit și acvacultură prin mecanisme financiare adecvate

Este nevoie de mecanisme financiare care să compenseze pierderile de venit rezultate din restricțiile/prohibițiile legate de pescuit și de măsuri care să reducă capturile accidentale de specii protejate/amenințate. Este de asemenea nevoie de stimulente pentru crearea de afaceri bazate pe practici de acvacultură extensivă și sustenabilă, care să susțină consumul de pește în rândul cetățenilor români și să contribuie astfel la securitatea alimentară și la o alimentație sănătoasă, echilibrată.

• Refacerea zonelor umede din lunca și Delta Dunării cu fonduri publice și voință politică

O a doua prioritate majoră la acest capitol este legată de conceperea și implementarea de mecanisme financiare pentru refacerea și prezervarea zonelor umede din lunca Dunării și Delta Dunării, desecate și îndiguite în timpul regimului comunist dar și după această perioadă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană și introducerea subvențiilor agricole la suprafață. Pentru combaterea schimbărilor climatice și refacerea resurselor de sol, dar și pentru a sprijini sectorul agricol în a se adapta la fenomene climatice agresive precum seceta prelungită, este nevoie urgentă de voință politică și fonduri publice pentru refacerea la scară largă a zonelor umede care au un potențial dovedit de captare și stocare a carbonului și totodată un potențial redus de productivitate agricolă (de exemplu solurile turboase și solurile cu umiditate crescută).

 

Coexistența comunităților rurale din România cu speciile de animale protejate (carnivore mari, zimbri)

• Crearea și implementarea de mecanisme financiare și legislative pentru coexistența sigură cu carnivore mari și zimbri

Având în vedere existența pe teritoriul țării noastre a unor populații viabile și deosebit de valoroase de carnivore mari (urși, lupi, râși) și, mai nou, de zimbri în sălbăticie, care reprezintă specii strict protejate la nivel european, și totodată luând în considerare nevoia susținerii ocupațiilor legate de creșterea animalelor în regim extensiv, este nevoie de mecanisme financiare pentru implementarea de soluții pentru facilitarea coexistenței în condiții de siguranță a comunităților rurale cu aceste specii protejate de faună. Această problematică a coexistenței cu speciile menționate mai sus este una complexă și necesită măsuri și soluții pe măsură (de exemplu, de la finanțarea achiziției și instalării de echipamente de prevenire a pagubelor – garduri electrice, la containere anti-urs, asigurarea pazei animalelor domestice de către om, câini specializați și îngrijiți corespunzător la stâne, sisteme acustice de alungare, echiparea și operaționalizarea echipelor de intervenție, monitorizarea exemplarelor problematice/habituate, etc.), care să fie finanțate și accesibile pe termen lung. În același timp, este nevoie și de o îmbunătățire legislativă în sensul facilitării coexistenței om-animale sălbatice, având în vedere că în prezent există numeroase lacune din acest punct de vedere.

• Crearea de coridoare ecologice pentru speciile sălbatice

De asemenea, este nevoie de crearea și implementarea unor măsuri legislative care să asigure deplasarea speciilor sălbatice între habitatele naturale, pentru satisfacerea nevoilor de hrănire, reproducere, dispersie, etc., prin instituirea „coridoarelor ecologice”. Chiar dacă există coridoare ecologice identificate pentru diverse specii, în lipsa unei metodologii de desemnare aprobate oficial, funcționalitatea acestora nu poate fi asigurată, unele dintre ele chiar pierzându-și rolul și funcția din cauza unor presiuni directe asupra lor. Astfel, în cazul suprapunerii unor asemenea coridoare, de exemplu cu proiecte de dezvoltare a infrastructurii liniare de transport, coridoarele pot fi întrerupte iar deplasarea animalelor sălbatice nu se mai realizează, ceea ce duce mai departe la diverse conflicte (formele de conflicte cu animalele sălbatice în cazul întreruperii conectivității ecologice pot lua diverse forme, de la coliziuni la căutarea hranei în așezările umane). Strategiile globale (CBD Post-2020 Biodiversity Framework¹), dar și cele europene (de exemplu, EU Biodiversity Strategy for 2030²) prevăd desemnarea suplimentară de arii protejate, dar și o conectivitate ecologică îmbunătățită între acestea, alături de o eficiență crescută a managementului. Accentul pe conectivitatea ecologică la asemenea scară se pune nu doar pentru a menține niveluri ridicate ale biodiversității prin facilitarea schimburilor genetice, ci și pentru rolul cheie al acesteia în menținerea rezilienței ecosistemelor în fața schimbărilor climatice.

 

Agro-biodiversitatea și fermierii din România

• Revizuirea sistemului de plăți la nivel european și național pentru a sprijini fermierii mici și „bunurile publice”

România este recunoscută la nivel european și pentru zonele agricole extinse cu Înaltă Valoare Naturală (High Nature Value – HNV); acestea sunt asociate cu existența fermelor mici, diversificate, care asigură o utilizare mixtă a terenurilor. Din păcate însă, politica agricolă la nivel național îi definește pe micii fermieri din România, care reprezintă mai mult de 90% din numărul fermelor, drept o slăbiciune a sistemului nostru agricol³; iar condițiile pentru accesarea fondurilor dedicate zonelor HNV au fost înăsprite în actuala perioadă financiară, făcându-le greu de accesat și crescând deci vulnerabilitatea economică a custozilor acestor zone⁴, care sunt afectați deja de accesul greu pe piață și de concurența pronunțată. Aceasta este doar una dintr-o serie de probleme legate de politica agricolă, care printr-o abordare învechită bazată pe plăți la suprafață și număr de animale și pe indicatori cantitativi favorizează și stimulează intensificarea agriculturii și adâncirea inechităților sociale, dovedit fiind faptul că numai 20% din beneficiari primesc 80% din plăți⁵, adică fermierii cu suprafețe mari. Acest sistem duce la efecte cumulate nocive asupra naturii și climei⁶, comunităților locale, la consolidarea terenurilor și la abandonul și dispariția fermelor mici⁷ care nu sunt eligibile pentru plăți pentru că nu ating anumite praguri de ordin cantitativ (suprafață sau valoare economică a producției), dar care creează beneficii de mediu dovedite și întrețin vitalitatea rurală și patrimoniul cultural-gastronomic național (adică așa-numitele „bunuri publice”). Este nevoie deci ca dumneavoastră, liderii politici, să vă angajați în revizuirea sistemului de plăți la nivel european (Politica Agricolă Comună) și la nivel național (Planul Național Strategic) astfel încât plățile directe (bani publici, ai contribuabililor) să fie transformate în stimulente pentru ferme ce produc rezultate și beneficii/„bunuri publice” (de exemplu sub forma „plăților pentru servicii ecosistemice”, „plăților bazate pe rezultat”, stimulentelor pentru abordări la nivel de teritoriu/peisaj).

• Oprirea derogărilor pentru pesticide interzise și susținerea tranziției la practici agricole durabile 

O altă prioritate majoră și urgentă la nivel național este oprirea derogărilor pentru folosirea de pesticide neonicotinoide interzise la nivel european⁸ și investirea în activități și capacități de cercetare-dezvoltare și implementare a soluțiilor alternative, precum și susținerea consistentă a agriculturii ecologice. Conceptul de „management integrat al dăunătorilor” (Integrated Pest Management – IPM) trebuie aplicat în Uniune și deci și în România și prevede o ierarhie a soluțiilor/practicilor de combatere/prevenire a dăunătorilor în care folosirea de pesticide chimice este un ultim pas, după implementarea soluțiilor alternative⁹. Reamintim că prin Strategia pentru Biodiversitate 2030 au fost setate 4 obiective foarte importante și relevante în contextul actual legate de „Readucerea naturii pe terenurile agricole”, anume: ținta 5 – Inversarea declinului polenizatorilor; ținta 6 – Riscul și utilizarea pesticidelor sunt reduse cu 50%; ținta 7 – Cel puțin 10% din suprafața agricolă este acoperită cu elemente de peisaj bogate în biodiversitate; ținta 8 – Cel puțin 25% din suprafața agricolă este gestionată în regim ecologic, iar gradul de integrare a practicilor agro-ecologice crește în mod semnificativ. România a dovedit o poziționare predominant împotriva acestor reglementări și împotriva doleanțelor și așteptărilor cetățenilor pentru o hrană sănătoasă și un mediu sănătos (exprimate, de pildă, prin Inițiativa Cetățenească Europeană „Save the bees and farmers”¹⁰), așa încât suntem nevoiți să vă solicităm să susțineți adoptarea și implementarea riguroasă a acestor ținte în mandatul dumneavoastră, în beneficiul tuturor cetățenilor, inclusiv al tinerilor care au tot dreptul la un viitor cu resurse similare de hrană și biodiversitate precum încă avem în prezent¹¹. Un argument în plus este legat și de contextul global, nu doar european, unde în cadrul Global Biodiversity Framework (UN) a fost setată ținta 7 – „reducing excess nutrients lost to the environment by at least half including through more efficient nutrient cycling and use; reducing the overall risk from pesticides and highly hazardous chemicals by at least half including through integrated pest management, based on science, taking into account food security and livelihoods, by 2030”. România a ratificat Convenția pentru Diversitate Biologică prin Legea nr. 58/1994 și trebuie să contribuie la realizarea obiectivelor sale globale.

Pentru a ajuta fermierii să facă tranziția la practici agricole cu adevărat durabile, este nevoie totodată să susțineți construirea unui sistem național public și neutru (deci fără implicarea industriei de inputuri chimice) de informare, instruire, consultanță agro-alimentară și schimb de informații și experiențe inclusiv cu alte state, care să se bazeze pe date științifice imparțiale, pe competențe relevante provocărilor cu care se confruntă fermierii și cu integrarea cunoștințelor privind practicile agro-ecologice.

Facem această scrisoare publică, pentru a-i ajuta pe cetățenii români să se orienteze pe tabloul candidaților la alegeri în funcție de atenția pe care o acordați acestor probleme și intenția dumneavoastră de a vă mobiliza și coopera cu experții din comunitatea academică și din societatea civilă pentru construirea celor mai potrivite soluții practice.

WWF – România (Fondul Modial pentru Natură) va susține cu fermitate nevoia de a soluționa problemele semnalate și împreună cu partenerii și colaboratorii noștri din toată țara și de la nivel european vom manifesta vigilență și acțiuni publice cu privire la inițiativele legislative și de politică publică ce vor influența starea și reziliența pădurilor și apelor noastre și a speciilor de faună sălbatică, dar și reziliența comunităților rurale și șansele generațiilor tinere la o dezvoltare cu adevărat durabilă.

Vă mulțumim anticipat pentru atenție și suntem deschiși pentru a purta discuții aplicate.

Dr. Orieta Hulea

Director general WWF – România (Fondul Mondial pentru Natură)

 

¹ https://www.cbd.int/doc/c/409e/19ae/369752b245f05e88f760aeb3/wg2020-05-l-02-en.pdf
² https://environment.ec.europa.eu/strategy/biodiversity-strategy-2030_en
³ https://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/PAC_dupa_2020/2021/analiza_swot_pns-versiunea_III.pdf
⁴ Un raport științific recent a arătat că România este una dintre cele mai sărace state europene din perspectiva veniturilor din agricultură, deși e unul dintre cele bogate din perspectiva patrimoniului HNVF („high nature value farmland”) și cu emisii reduse de carbon. Prin comparație, regiunile/statele cu cele mai intense emisii de carbon au venituri cu 60% mai mari, iar fermele din regiunile/statele cu cel mai redus patrimoniu HNVF au venituri duble față de regiunile/statele bogate în agro-biodiversitate. Cercetătorii concluzionează că „plățile CAP sunt orientate împotriva […] regiunilor marginale ce livrează bunuri publice prin agricultura prietenoasă cu clima și biodiversitatea, care nu e recompensată nici pe piață”.  https://www.cell.com/one-earth/pdf/S2590-3322(20)30355-9.pdf 
⁵ https://agriculture.ec.europa.eu/document/download/e79f486d-cbd4-47a4-95f9-c4986e9dfaa9_en?filename=direct-aid-report-2021_en.pdf
⁶ A se vedea studii precum: “Farmland practices are driving bird population decline across Europe“. https://www.pnas.org/doi/10.1073/pnas.2216573120 
Punem această afirmație și în contextul deciziilor politice foarte recente luate în regim de urgență, în perioadă electorală, care au eliminat, practic (prin excepții și derogări), condiții esențiale de mediu pentru accesarea plăților directe, condiții prevăzute în Codul european de Bune Practici Agricole – „GAEC” (de pildă, GAEC 6, GAEC 7, GAEC 8). 
Efectele nocive ale agriculturii intensive susținute prin plăți directe la suprafață se pot vedea de pildă în zonele de câmpie – în sudul și sud-estul țării, care sunt în curs de deșertificare, așa cum arată și raportul Curții de Conturi Europene din anul 2018.
⁷ A se vedea datele Eurostat care arată trendul pierderii fermelor mici de sub 5 ha și expansiunii fermelor mari: cea mai mare reducere a numărului de ferme din 2022 a fost în România, unde au dispărut 1.4 milioane de ferme, un declin de 32%. În același timp, în perioada 2005-2020, la nivel european, numărul de ferme mari de peste 100 ha a crescut cu 30%, iar suprafața agricolă a rămas aproape neschimbată.
⁸ Interzise atât prin legislația privind utilizarea pesticidelor, dar și prin hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din luna ianuarie 2023: https://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2023-01/cp230012fr.pdf
⁹ https://food.ec.europa.eu/plants/pesticides/sustainable-use-pesticides/integrated-pest-management-ipm_en
¹⁰ https://www.savebeesandfarmers.eu/eng
¹¹ Vedeți Declarația celor mai mari organizații de tineret din România, din martie 2024, pe tema situației polenizatorilor: https://wwf.ro/wp-content/uploads/2024/03/Declaratie_Tineri-si-Copii.pdf