WWF România și-a exprimat punctul de vedere ieri, la dezbatere aprinsă legată de noul plan de acțiune pentru specia urs, lansat de Ministerul Mediului.
„Dintre toate măsurile propuse, vânătoarea este cea mai des întâlnită în acest plan. Vânătoarea este însă o măsură reactivă, și nu preventivă. Această abordare prin care încercăm să tratăm nu cauza, ci efectele nu poate diminua conflictele dintre om și urs. Există țări care au implementat măsuri eficiente pentru a preveni aceste situații. Estonia, care are o densitate comparabilă de urși cu cea a României, și-a perfectat în timp aceste măsuri de prevenție și, printr-o combinație de garduri electrice, câini specializați și alte măsuri, au reușit să reducă cu peste 90% numărul conflictelor. Și asta fără să se ia în calcul vânătoarea ca metodă de prevenire”, Cristian Remus Papp, specialist în arii protejate și managementul carnivorelor mari, WWF România.
Dezbaterea a fost organizată la solicitarea ONG-urilor, inclusiv a WWF România, care consideră că planul de acțiune crează un cadru favorabil vânătorii ca principală măsură de management și vine în contradicție cu obiectivul general declarat al Planului, respectiv „menținerea pe termen lung a populației de urs brun și a habitatul său într-o stare de conservare favorabilă, în coexistență cu oamenii”. La dezbaterea publică organizată la Palatul Parlamentului au luat parte reprezentanți din Ministerul Mediului și Parlament, ai consiliilor județene și locale, ai asociațiilor de vânători, ai crescătorilor de animale și ai altor ONG-uri implicate în proiecte de conservare sau preocupate de soarta carnivorelor mari.
WWF România a subliniat faptul că inclusiv măsurile non-vânătoare au ca finalitate sau converg către vânătoare (zonarea are ca scop delimitarea zonelor unde poate fi practicată vânătoarea în mod activ, rezultatele monitorizării ar trebui să indice cota de recoltă pentru această specie etc).
Pentru colectarea de date precise și credibile referitoare la mărimea populației de urși, principala metodă propusă de toate ONG-urile de mediu și de Academia Română este monitorizarea urșilor prin analize genetice. De asemenea, în ceea ce privește prevenirea conflictului om-urs, sunt necesare măsuri ca: managementul corect al deșeurilor în zonele populate de urși, renunțarea la practica hrănirii artificiale a urșilor pe fondurile cinegetice, reglemetarea mai strictă a culesului fructelor de pădure, dar și a turismului, adoptarea de măsuri de prevenție precum gardurile electrice sau câini specializați pentru paza stânelor, precum și crearea unui sistem eficient și rapid de acordare a compensațiilor către fermieri pentru pagubele produse de urși. Aceste măsuri trebuie abordate integrat, pe termen lung și în mod real, pentru a asigura o coexistență pozitivă pe termen lung între oameni și urși.
De cealaltă parte, reprezentanții asociațiilor de vânătoare au făcut o apologie a vânătorii ca unica, dar și cea mai eficientă metodă de reglare a numărului de urși și de apărare a oamenilor și bunurilor lor. În același timp, Ministerul Mediului prin departamentul de Biodiversitate nu susține conservarea ursului brun, ci interesele economice ale gestionarilor fondurilor de vânătoare sub pretextul protejării oamenilor. Datele indicate de același minister arată că vânătoarea practicată în perioada 2007 – 2016 nu s-a axat mai deloc pe extragerea urșilor-problemă, dovadă fiind numărul conflictelor care a crescut direct proporțional, în perioada amintită, cu creșterea cotelor de vânătoare realizate. În acest context, amintim că în 2016 Ministerul Mediului a anunțat înființarea Serviciului de Urgență pentru Animale Sălbatice (SUAS) – tocmai pentru a rezolva această problemă a intervențiilor punctuale – însă sistemul nu funcționează eficient.
Vă prezentăm mai jos o serie de declarații ale participanților la dezbatere:
Adi Croitoru, directoarea departamentului de Biodiversitate din Ministerul Mediului: „Acolo unde efectivul optim este depășit, să extragem. (…) Nu trebuie nici oprire, nici vânare în exces”. „(…) Planul de acțiune va fi aprobat la sfârșitul lunii prin ordin de ministru, conform procedurii, urmând ca ministerul să demareze selecția de parteneri pentru a depune în POIM, la finanțatorul Ministerului Fondurilor Europene, un proiect. Tot ce înseamnă activitate și acțiune care decurge din planul pe care îl dezbatem astăzi (va fi introdus în proiect, n.r.), începând cu zonele tampon. Să știți că este o ambiție a mea de a planta zonele tampon în zonele de conflict, și de a planta acolo, conform specialiștilor, aluniș, zmeuriș și mere pădurețe pentru a opri acolo ursul”.
Cristian Remus Papp, specialist în arii protejate și managementul carnivorelor mari, WWF România: „Avem situația numărului de urși extrași în perioada 2007 – 2016, respectiv numărul conflictelor din această perioadă. Ca exemplu, în 2011 au fost extrase 243 de exemplare, în 2012 – 282 de exemplare, în 2013 – 307, în 2014 – 404, în 2015 – 416. În 2015 s-a extras 8% din populația de urs, adică de două ori mai mult decât sporul natural estimat. Cu toate că numărul urșilor împușcați a depășit de aproximativ două ori sporul natural, estimările următoare referitoare la mărimea populației au indicat în continuare o creștere exponențială, ceea ce nu se justifică biologic și nici măcar matematic. Pentru calcularea numărului real de urși din România ar trebui să avem niște metode credibile, bazate pe știință adevărată, precum analizele genetice. În același timp, în ciuda intervențiilor, numărul pagubelor raportate nu a scăzut”