Comisia Europeană a adoptat, pe 6 Octombrie 2011, un pachet legislativ privind Politica de Coeziune pentru perioada 2014-2020, prin care vor fi alocate 336 miliarde Euro (1/3 din bugetul total al UE pentru 2014-2020) pentru obiective ce vizează stimularea creşteriiocupării forţei de muncă pe întreg teritoriul Europei, orientând investiţiile Uniunii Europene către obiectivele Agendei Europene pentru creştere economică şi asigurarea locurilor de muncă.
Pe fondul dezbaterilor care au loc, înmomentul de faţă, privind economia verde şi eficientizarea utilizării resurselor naturale ca priorităţi la nivelul UE, WWF îşi exprimă dezamăgirea faţă de propunerea legislativă, considerând că reforma politicii de coeziune trebuie să fie mult mai ambiţioasă în promovarea de beneficii multiple, cum sunt: asigurarea pe termen lung a locurilor de muncă în sectorul de mediu, eficientizarea consumului de energie şi adoptarea tehnologiilor verzi.
Noua Politică de Coeziune se conturează a fi modestă în ceea ce priveşte problematica schimbărilor climatice, recunoscând, printre priorităţi, biodiversitatea şi resursele naturale, fără să aloce însă fondurile necesare investiţiilor pentru conservare.
Propunerea actuală pentru noua Politică de Coeziune permite alocarea unor fonduri importante pentru sectoare care produc puţine beneficii directe pentru cetăţenii UE sau pentru mediu înconjurător. Doar un procent modest, de 5%, din bugetul pentru coeziune este alocat pentru eficienţă energetică şi energii regenerabile, ceea ce nu poate asigura îndeplinirea obiectivelor de reducere a consumului de energie cu 20%, prin care s-ar garanta economisirea a 1000 Euro pentru fiecare locuinţă pe an şi s-ar crea peste 2 milioane de noi locuri de muncă la nivelul UE.
Privind conservarea biodiversităţii, WWF salută recunoaşterea, de către Politica de Coeziune, a capitalului natural drept prioritate pentru investiţii, dar atrage atenţia asupra faptului că s-a omis introducerea obligativităţii, pentru regiunile de dezvoltare, de a creşte investiţiile ce vizează utilizarea durabilă a resurselor naturale. In prezent, Politica de Coeziune investeştedoar 2,7 miliarde Euro în capitalul natural, în timp ce alocă peste 40 miliarde Euro pentru infrastructura rutieră, sector de transport recunoscut pentru emisiile ridicate de carbon.
Astfel, WWF pledează pentru o majorare considerabilă a fondurilor pentru conservarea naturii alocate prin Politica de Coeziune. Considerăm că o creştere a sumei alocate la 10 miliarde Euro ar putea asigura necesarul financiar pentru îndeplinirea obiectivelor de mediu. Acest deziderat s-ar putea realiza prin eliminarea subvenţiilor dăunătoare mediului.
În ceea ce priveşte noile contracte de parteneriat pe care Statele Membre le vor încheia cu Comisia Europeană, WWF aprobă constituirea unei reserve financiare de performanţă, pentru a recompensa regiunile care îşi îndeplinesc cel mai bine obiectivele, atât timp cât criteriile de performanţă iau în considerare aspecte de conservare a mediului.
WWF solicită Consiliului şi Parlamentului European să se asigure că Politica de Coeziune va creşte alocarea fondurilor publice, astfel încât să conducă la dezvoltarea unei Europe mai verzi şi mai sigure.
In prezent, prin fondurile structurale, România are acces la 20,5 miliarde Euro, dintre care 20 miliarde Euro pentru obiectivul de convergenţă şi aproximativ 455 milioane Euro pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană.
Deşi România are un buget total de 4,5 miliarde Euro, accesabil prin Programul Sectorial Operational de Mediu (POS Mediu), doar o mică parte a fost alocată pentru obiective de conservare a naturii. Doar 4% din bugetul total (aproximativ 172 milioane Euro) sunt bani alocaţi pentru managementul siturilor Natura 2000. Cea mai mare parte a fondurilor din POS Mediu (83%) sunt direcţionate pentru extinderea şi modernizarea reţelelor de apă şi canalizare si pentru managementul deşeurilor, investiţii care sunt, desigur, esenţiale, dar care nu acordă importanţa cuvenită aspectelor de biodiversitate şi conservare a naturii.
Actuala alocare financiară nu avantajează îndeplinirea obiectivelor pentru conservarea biodiversităţii şi asigurarea managementului ariilor protejate Natura 2000. Astfel, la nivel naţional, se impune reconsiderarea, pentru perioada următoare de programare 2013 – 2020, a unei distribuţii financiare echitabile din punctul de vedere al mediului înconjurător.