Populațiile speciilor de pești de apă dulce migratori s-au redus, în medie, cu 93% în Europa, începând cu 1970. Nu este de mirare, având în vedere creșterea sectorului hidroenergetic, a pescuitului excesiv, a schimbărilor climatice și a poluării, toți factori de declin ai populațiilor ce au la bază activitatea umană. Acestea sunt concluziile primului raport global privind starea peștilor migratori de apă dulce, emis astăzi de World Fish Migration Foundation (Fundația Mondială pentru Migrația Peștilor) și ZSL (Zoological Society of London – Societatea Zoologică din Londra).
Arjan Berkhuysen, directorul general al Fundației Mondiale pentru Migrația Peștilor, spune că „Pierderile catastrofale în ceea ce privește populațiile de pești migratori arată că nu putem continua să distrugem râurile. Acest lucru va avea consecințe ample pentru oamenii și natura de pe tot globul. Putem și trebuie să acționăm acum, înainte ca aceste specii-cheie să dispară pentru totdeauna”.
Peștii migratori, precum somonul și păstrăvul, sunt esențiali pentru a răspunde nevoilor de securitate alimentară, precum și pentru a asigura mijloacele de trai pentru milioane de oameni din întreaga lume. De asemenea, aceștia joacă un rol esențial în menținerea sănătății râurilor, lacurilor și a zonelor umede prin menținerea unui lanț trofic complex. În Europa, unii dintre cei mai vulnerabili sunt mega-peștii, cum sunt morunii (Huso huso), care, timp de sute de ani, au avut un rol important în dezvoltarea comunităților de-a lungul fluviului Dunărea.
Sturionii sunt considerați ca fiind „megafaună”, deoarece au o rată de creștere lentă și, prin urmare, tind să se reproducă mai târziu. Din acest motiv, ei nu se pot adapta rapid la schimbările din mediu, ceea ce îi face deosebit de vulnerabili (Ripple et al. 2019). Mai mult, întrucât sturionii sunt anadromi, adică se reproduc în amonte și se hrănesc în delta râurilor, ei sunt vulnerabili la orice alterare a fluxului râului, cum ar fi construcția unui baraj care le-ar putea bloca rutele de migrație către zonele de hrănire și reproducere (Carrizo et al. 2017; He. et al. 2017).
Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) avertizează că 21 dintre cele 25 [2] de specii de sturioni sunt amenințate, 16 clasificate ca fiind critic amenințate, 2 ca fiind amenințate și 3 ca fiind vulnerabile (UICN 2020). Conform raportului global privind starea peștilor migratori de apă dulce, populațiile de sturioni monitorizați au scăzut, în medie, cu 91% între 1970 și 2016. Raportul relevă, de asemenea, că pentru marea majoritate fie nu există nicio informație cu privire la existența unor amenințări la adresa populației ( 47%) sau se știu care sunt amenințările (53%), cea mai frecventă fiind exploatarea (55%) urmată de degradarea și modificarea habitatului (31%).
WWF lucrează pentru a reface coridoarele ecologice acvatice pentru speciile de pești migratori din bazinul Dunării. Astfel, prin proiectul MEASURES elaborăm și testăm o metodologie de cartografiere a habitatelor peștilor migratori, un prim pas pentru a restabili coridoarele ecologice, și dezvoltăm o strategie, cu largă participare și acceptare a deținătorilor de interese, pentru păstrarea sau refacerea unor coridoare funcționale. De asemenea, derulăm activități de repopulare cu sturioni – 8000 de puieți fiind eliberați până acum în Dunăre, în România și Ungaria. Iar prin proiecte ca Danube Floodplain refacem zonele inundabile și promovăm măsuri de retenție naturală a apei, inclusiv prin combinarea infrastructurilor clasice și a celor „verzi”.
Degradarea, modificarea și pierderea habitatului reprezintă aproximativ jumătate dintre amenințările cu care se confruntă peștii migratori. Zonele umede sunt habitate esențiale pentru speciile de pești migratori, dar, la nivel global, acestea dispar de trei ori mai repede decât pădurile [1], în timp ce barajele și alte bariere împiedică peștii să ajungă în zonele de împerechere sau hrănire și le dereglează ciclul de viață.
„Peștii migratori oferă hrană și mijloace de trai pentru milioane de oameni, dar rareori acest lucru este luat în considerare în deciziile de dezvoltare. În schimb, importanța lor pentru economii și ecosisteme continuă să fie trecută cu vederea și subestimată – iar populațiile continuă să se diminueze dramatic”, a spus Stuart Orr, Director global al departamentului de ape dulci la WWF. „Trebuie să implementăm un Plan de recuperare de urgență care să inverseze declinul peștilor migratori și al biodiversității apelor dulci – în beneficiul oamenilor și al naturii.”
Încă mai putem opri declinul acestor populații de pești, intensificând eforturile de cercetare pentru a înțelege soarta peștilor de apă dulce migratori și dezvoltând soluții practice care să refacă și să protejeze aceste populații. Autorii și organizațiile asociate cu acest raport solicită comunității globale să protejeze râurile care curg liber și să ghideze planificarea la nivel bazinal, abordând amenințările existente, respectând inițiativele de conservare în curs de desfășurare și legile privind protecția apei, investind în alternative regenerabile sustenabile și nu în mii de noi baraje hidroenergetice, care sunt planificate în întreaga lume, și arătând astfel interes la nivel public și politic.
Note pentru editori
[1] Gardner, R., Finlayson, C. (2018) Global Wetland Outlook: State of the World’s Wetlands and their Services to People. The Ramsar Convention Secretariat: Gland, Switzerland.
[2] 25 de specii de sturioni din familia Acipenseridae. La nivel global, exista 27 de specii de sturioni, pe lângă cele din familia Acipenseridae mai există încă două specii ce fac parte din familia Polyodontidae.
*Media a fost realizată utilizând informații despre abundență pentru 1.406 populații din 247 specii de pești înscrise în Registrul global al speciilor migratoare ce folosesc apă dulce pentru o parte din migrația lor.