30 de tineri din cele 5 Parcuri Naționale/Naturale din Sud-Vestul României. 5 zile de activități de aventură în natură. Nenumărate fațete ale sălbăticiei pe care tinerii au învățat să le aprecieze și protejeze printr-o serie de activități de educație nonformală. Escaladă, rapel, prezentări tematice, excursii în teren, invitați, activități de construire a încrederii și a echipei, fotografii, tort, foc de tabără și o noapte la cort.Toate acestea în tabăra Aventura în natura sălbatică desfășurată în Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița între 1 – 5 septembrie în cadrul proiectului nostru Sălbăticia din Carpați, bogăție pentru oameni.
Principalul obiectiv a fost acela ca tinerii să înţeleagă valoarea sălbăticiei dincolo de idei şi teorie, prin experienţe concrete. Deoarece majoritatea participanţilor provin din zone rurale, contactul cu natura este unul zilnic, iar relaţia este cel mai adesea una funcţională în care natura îl serveşte pe om, acesta trăind cu ajutorul animalelor, plantelor, pădurilor şi al resurselor pe care le exploatează. Pe de-o parte tinerii au multe cunoştinţe despre natură şi conservarea speciilor şi au o percepție pozitivă în ceea ce priveşte sălbăticia pe care o asociază cu: natură, lacuri, apă, izvoare, peşti, pădure, animale, plante, copaci, lanţ trofic, excursii, aer curat, fructe de pădure, şi cu ceva ce este “neomenesc”. Dar în acelaşi timp, tendinţa (absolut justificată dealtfel) este să se dorească facilităţi ale “modernităţii” şi ale oraşelor.
Ne-am dorit în acest context ca tinerii să conştientizeze bogăţia care se află “în spatele casei lor”, valoarea acesteia, şi să creăm experienţe plăcute prin activităţi cu impact minim pentru natură. Credem că am reuşit, dar este numai un prim pas. Urmează ca pe termen lung să activăm responsabilitatea lor pentru conservarea sălbăticiei, înţelegerea impactului destructiv şi ireversibil pe care omul îl poate avea asupra sa, precum şi a necesităţii de a trăi în armonie cu natura.
În acelaşi timp, am abordat o serie de aspecte transversale pe care le considerăm esenţiale pentru ca aceşti tineri să poată deveni adevăraţi agenţi ai schimbării, precum munca în echipă, responsabilitatea şi respectul pentru cei şi ceea ce ne înconjoară, încrederea în sine şi capacitatea de a trece peste ceea ce pare „imposibil”. Şi considerăm că, dacă vor beneficia de un program educativ pe termen lung şi de sprijin în acest sens, există mari şanse ca aceşti tineri să-şi asume un rol activ în zona de sălbăticie din Sud-Vestul României, având în vedere faptul că o parte dintre participanţi şi-au manifestat interesul de a rămâne în zonele lor, spunând că ar pleca doar pentru a-şi găsi un loc de muncă.
Iata câteva dintre afirmaţiile tinerilor care ne fac să concluzionăm că tabăra şi-a îndeplinit obiectivele:
o Am învăţat că trebuie să protejăm natura pentru că noi oamenii îi putem strica echilibrul
o Mi-am dat seama cât de mult rău poate face omul mediului
o Am despre multe specii de animale şi că nu trebuie să îmi fie frică de ele
o Am învăţat că nu trebuie să arunc gunoaie pe jos în natură, iar când oamenii din jurul meu fac acest lucru, trebuie să le atrag atenţia
o Am învăţat că atunci când se fac replantări ele ar trebui să fie cu aceeaşi specie, să se ţină cont de cum a fost înainte pădurea
o Am învăţat că nimic nu e imposibil dacă îmi doresc cu adevărat ceva
o Am învăţat că pot face mai mult, trebuie doar să îmi înving frica
o Am învăţat că pentru a reuşi trebuie să am curaj şi îndemânare
o Am învăţat că este foarte important să lucăm în echipă. Asta înseamnă să ne ajutăm la greu, să ne susţinem coechipierii, să îi încurajăm şi să avem încredere în ei, să fim uniţi la bine şi la greu, să nu îi abandonăm pe cei care rămân în urmă
Participantii au provenit din zonele ariilor protejate Parcul Național Semenic Cheile Carașului, Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița, Parcul Național Retezat, Parcul Național Domogled – Valea Cernei și Parcul Natural Porțile de Fier . Pentru toti participantii tabăra a fost gratuită, cheltuielile fiind suportate de către organizatori, respectiv WWF prin programul de Cooperare Elvețiano-Român.
Sălbăticia înseamnă armonie și echilibru. O zonă sălbatică e aceea în care procesele naturale se desfășoară firesc: nici viața speciilor, nici peisajul nu sunt modificate substanțial de om sau afectate de activitățile lui. Puține astfel de zone au mai rămas în Europa și de aceea valoarea lor e, cu fiecare zi, mai mare: doar aici mai găsim specii care altădată împânzeau continentul, doar aici peisajul e încă acela al începutului de lume.
Pe 300.000 de hectare, în sud-vestul României, se află una din cele mai mari bogății ale Carpaților.
Împreună cu partenerii noștri – organizații nonguvernamentale din România și din afara ei- dezvoltam managementul zonelor de sălbăticie, sprijinind afaceri durabile și activități generatoare de venit, bazate pe natură.