Pe 20 mai, Ministerele Agriculturii din Statele Membre UE discută viitorul albinelor

Luni, 20 mai, de Ziua Internațională a Albinei, reprezentanții ministerelor agriculturii din țările membre UE se reunesc la Bruxelles, în Comitetul Permanent pentru Plante, Animale, Alimente și Furaje (SCOPAFF) al Comisiei Europene – Departamentul Fitofarmaceutice, pentru a se pronunța, printre altele^[1],  asupra adoptării Ghidului de evaluare a riscurilor folosirii pesticidelor asupra polenizatorilor (Ghidului Albinei, cum a fost prescurtat în spațiul public)^[2]. Cetățenii români pot încuraja această decizie prin semnarea petiției europene creată cu această ocazie, susținută la noi în țară de ROMAPIS – Federaţia Asociaţiilor Apicole din România.

Ghidul propune o metodologie standard de evaluare a expunerii la toate pesticidele, și a efectelor acestora asupra albinelor domestice, bondarilor și albinelor solitare (sălbatice); metodologia ar urma să devină obligatorie la nivelul întregii Uniuni și va trebui implementată înainte de a se mai permite utilizarea oricărei astfel de substanțe chimice în agricultură. WWF-România solicită reprezentanților României să susțină adoptarea integrală a acestui ghid.

Ghidul Albinei – o metodologie științifică unitară menită să sprijine deciziile politice în interes public

Ghidul Albinei a fost elaborat de Agenția Europeană pentru Siguranță Alimentară (European Food Safety Agency/EFSA), instituția de cercetare a Uniunii Europene în domeniul agro-alimentar, și publicat în 2013. Tot în anul 2013, EFSA a publicat o primă cercetare majoră asupra riscurilor neonicotineidelor (trei dintre cele mai răspândite – clothianidin, imidacloprid and thiamethoxam) în baza căreia UE le-a interzis temporar, din culturile agricole atractive pentru albine (rapiță, floarea-soarelui și porumb). EFSA a continuat cercetarea, aplicând metodologia din Ghidul Albinei, și a revenit în anul 2018 cu noi rezultate^[3] care confirmau riscul asupra sănătății albinelor domestice și sălbatice la toate tipurile de utilizare a substanțelor, în mediul deschis. Gradul de risc a fost descris ca variabil, „în funcție de factori precum specia de albină, tipul de folosire a substanței, și tipul de expunere la aceasta (reziduuri în polen și nectar, contaminarea mediului cu insecticid în timpul semănării semințelor tratate, și contaminarea apei). Însă, în ansamblu, concluziile confirmă că neonicotinoidele reprezintă un risc pentru albine”^[4]. După publicarea acestor noi concluzii și conform principiului precauției care guvernează sistemul de luare a deciziilor de către instituțiile europene, UE a impus în vara anului 2018 o interdicție totală la folosirea acestor substanțe.

Țara noastră, prin Ministerul Agriculturii, a solicitat an de an derogări pentru continuarea folosirii lor, iar în contextul înăspririi interdicțiilor și deci al dificultății crescânde în a obține aceste derogări din partea Comisiei Europene, a comandat anul trecut o cercetare condusă de Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Sisești”, conform unei metodologii proprii.

Polenizatorii produc beneficii de 235-577 miliarde dolari/an în recolte agricole, însă sunt în declin consolidat la nivel global

Polenizatorii sunt o clasă de animale diverse din care fac parte peste 20.000 de specii de albine, alte tipuri de insecte – fluturii și bondarii, și vertebrate – păsări și lilieci. Marea majoritate dintre aceste specii sunt sălbatice, cele câteva care pot fi întreținute de om fiind albinele de miere (Apis mellifera și Apis cerana, dar și cele tropicale din familia Meliponinae), bondari și albine solitare. La nivel global, 90% dintre plantele sălbatice cu flori depind de polenizarea pe care o realizează toți aceștia, iar peste trei sferturi din producția globală de alimente dintre cele mai consumate depinde, pentru volum și/sau calitate, de „serviciul” de polenizare. Valoarea de piață a recoltelor care sunt produse prin polenizare este de 235-577 miliarde de dolari/an la nivel global^[5]. Ca exemple de alimente care depind de polenizare amintim fructele – merele, piersicile, prunele, perele, fructele de pădure, legumele – fasolea, vinetele, salata, ceapa, cartofii, varza, dar și culturile de cafea, cacao, migdale și alte semințe, și cele pentru uleiuri vegetale (floarea-soarelui, rapiță).

În 2017, populațiile erau în scădere la 37% din speciile de albine și la 31% din fluturi

În ultimii ani se constată un fenomen constant de declin a populațiilor și diversității de polenizatori, pentru toate cele trei categorii de polenizatori amintite. În ce privește albinele, prima evaluare asupra situației lor la nivelul Europei, realizată de către IUCN^[6] (forul științific de primă referință care ține evidența biodiversității la nivel mondial) și publicată în 2015 a arătat că 9.2% din speciile de albine sălbatice erau amenințate cu dispariția, procentul fiind estimat să crească rapid cu 5.2%; raportul mai arăta că aproape 8% din specii au populațiile în scădere și numai 12% aveau populații stabile. Aceste evoluții negative au fost re-confirmate până în prezent de diverse alte studii științifice cu amploare geografică și a temei care variază, dar mai cu seamă de studiile IPBES din anii 2017 și 2019: în 2017, populațiile erau în scădere la 37% din speciile de albine și la 31% din fluturi^[7], iar în 2019 trendul negativ a fost catalogat drept „consolidat” la nivel global^[8].

Toate aceste studii de referință pentru comunitatea științifică identifică drept cauză principală a acestui fenomen intensificarea agriculturii, cu folosirea substanțelor chimice (insecticide, erbicide, fertilizanți chimici) și sacrificarea habitatelor naturale (ex. pajiștile) de care depind polenizatorii pentru hrănire și reproducere; alte cauze sunt schimbările climatice, care amplifică degradarea habitatelor naturale, și bolile.

Importanța polenizatorilor și deci necesitatea protejării lor vin nu numai din producția de hrană, ci și din faptul că aceștia contribuie și la obținerea de remedii (ex. polenul, remediile din plante) și fibre (ex. bumbacul, inul), țin sub control insectele dăunătoare culturilor și oferă mijloace de trai pentru comunitățile rurale și venituri considerabile pentru țările producătoare de miere, de pildă. Conform datelor Comisiei Europene^[9], UE este pe locul doi în lume la producția de miere, iar România este pe locul întâi între țările UE și pe locul cinci între țările exportatoare în afara Uniunii. Cu toate acestea, UE nu acoperă decât 60% din cererea de miere din Europa, fiind nevoită să importe (mai ales din China).

Oportunitate de influențare a deciziilor din 20 mai, pentru protejarea polenizatorilor și a serviciilor pe care le îndeplinesc pentru societate

Cetățenii pot ajuta la influențarea deciziei asupra adoptării Ghidului Albinei semnând petiția europeană https://actions.sumofus.org/a/save-the-bees-stop-approving-bee-harming-pesticides. Cele peste 3.000 de semnături colectate până acum din România au fost oficial înmânate oficial Ministrului Agriculturii de către ROMAPIS, în data de 7 mai, la București. Declarațiile Ministrului ocazionate de acest gest arată atenție acordată subiectului și o atitudine aparent pozitivă față de Ghid^[10]. Acțiunea s-a desfășurat ca parte dintr-o serie de evenimente similare care au avut loc și în alte capitale europene, precum Berlin, Dublin, Haga, Londra, Paris, Riga, Roma și Sofia, la inițiativa apicultorilor, care sunt direct afectați de declinul polenizatorilor cauzat de modul în care se înțelege și se practică agricultura.