WWF anunță adoptarea de către Comisia Europeană a unei strategii pentru sprijinirea infrastructurii verzi (infrastructurii ecologice) în Europa. În luna mai s-a făcut astfel un pas important în direcția dezvoltării unei rețele de infrastructură verde care să ajute țările europene în adaptarea la schimbările climatice, la protejarea mediului și a ecosistemelor și la generarea de noi locuri de muncă.
În urma acestei decizii, responsabilii de politici publice vor trebui să țină cont de elemente precum luncile râurilor și zonele umede care reduc poluarea și rețin surplusul de apă, scăzând astfel riscul de inundații (și, implicit, nevoia de a construi infrastructuri de protecție/control) și de nevoia de a crea zone de importanță ecologică („ecological focus areas”), întrucât acestea susțin speciile de polenizatori și au un efect pozitiv asupra culturilor.
Strategia lansată cuprinde următoarele puncte importante:
• Promovarea infrastructurii verzi în principalele arii de politici publice – agricultură, transport, energie, atenuarea și adaptarea la schimbările climatice, mediu, prevenirea dezastrelor și utilizarea terenurilor
• Completarea și îmbunătățirea corpusului de date legate de infrastructura verde și promovarea inovațiilor tehnologice ce sprijină infrastructura verde
• Îmbunătățirea accesului la surse de finanțare pentru proiectele de infrastructură verde – Comisia va înființa până în anul 2014 un fond împreună cu Banca Europeană pentru Investiții pentru a putea finanța astfel de proiecte
• Sprijinirea proiectelor de infrastructură verde de scară europeană – până în 2015, Comisia va efectua un studiu pentru identificarea și analizarea oportunităților de dezvoltare a unei rețele europene de infrastructură verde
Comisarul european pentru mediu, Janez Potočnik: „Construirea de infrastructuri verzi este de cele mai multe ori o investiție bună pentru natură, economie și piața de muncă. Ar trebui să oferim societății soluții care presupun lucrul cu natura, nu împotriva ei, atunci când acestea sunt relevante din punct de vedere economic și de mediu.”
Utilizarea infrastructurii verzi este o metodă testată de valorificare a componentelor naturii pentru a obține beneficii de mediu, economice și sociale. Ca exemplu, în loc de a construi infrastructură de protecție împotriva inundațiilor, se poate recurge la o soluție verde, de valorificare a funcțiilor (serviciilor) naturii: refacerea unei zone umede, pentru a putea prelua excesul de apă, protejându-se astfel comunitățile din zonele cu risc de inundație.
Infrastructura verde este astfel o alternativă mai ieftină și durabilă la proiectele clasice de inginerie. Ariile naturale și coridoarele ecologice oferă un mediu propice pentru speciile de animale sălbatice, asigurând protejarea și conectivitatea ecosistemelor naturale; spațiile verzi din zonele urbane pot minimiza efectele negative ale valurilor de căldură din timpul verii și îmbunătățesc calitatea aerului. Pe lângă beneficiile pentru sănătate și mediu, infrastructura verde generează multiple beneficii sociale: oferă locuri de muncă și, atunci când este vorba de zonele urbane, aceasta le transformă în medii de viață mai plăcute și mai puțin poluate.
Una dintre cele mai importante infrastructuri naturale din Europa este rețeaua Natura 2000. Împreună, ariile protejate din rețeaua Natura 2000 generează beneficii în valoare de 300 miliarde de euro. Comparativ, investiția necesară pentru întreținerea lor este doar de 5.8 miliarde euro/an .
De asemenea, un raport întocmit de Fondazione Eni Enrico Mattei (FEEM), GHK, Ecologic Institute și Institute for European Environmental Policy (IEEP) a arătat că 14.6 milioane de locuri de muncă în Europa sunt dependente de ariile protejate (prin activitățile de management și conservare) și de serviciile de mediu furnizate de ecosisteme (ce susțin industrii primare precum agricultura, piscicultura sau silvicultura). Revenind la rețeaua Natura 2000 și la valoarea și relevanța ei socio-economică, aceasta asigură în medie 3-5 locuri de muncă per sit (pentru activitățile de management), iar turismul dezvoltat în jurul acestor arii ajută la crearea unui loc de muncă suplimentar.
Infrastructura verde – un deziderat pentru România
WWF a plasat infrastructura verde în topul priorităților strategice, prin concentrarea pe reconstrucția ecologică și minimizarea impactului negativ al dezvoltării infrastructurii gri (transport, navigație, energie) asupra biodiversității.
În ce privește reconstrucția ecologică, obiectivul major al organizației, la nivel regional, este de a reface 35.000 ha de zone umede până în 2015. Un succes recent a fost înregistrat în cadrul proiectului transfrontalier Green Borders (Frontiere Verzi), implementat în cursul ultimilor 4 ani în județele Olt și Teleorman, în care s-au refăcut 950 ha de luncă, s-au plantat peste 5 ha de salcie albă și plop alb și s-a realizat un model de fermă piscicolă durabilă.
În ce privește infrastructura de transport, WWF a subliniat în nenumărate rânduri necesitatea ca proiectele de dezvoltare a infrastructurii să aibă la bază studii de impact și soluții de protejare a biodiversității din zonele de interes. Raportat la restul Europei, România încă deține o moștenire bogată de habitate naturale (precum habitatele pentru carnivorele mari) și specii rare (precum sturionii), dar multe dintre zonele naturale sunt în pericol de a pierde habitate importante prin fragmentarea acestora ca urmare a intervenției umane. Conectivitatea adecvată poate fi menținută numai dacă există obligația ca în planurile de utilizare a terenurilor să fie respectate conexiunile între habitate identificate în rețelele ecologice naționale și internaționale. Monitorizând un caz actual – autostrada Lugoj-Deva, WWF a adus recent la masa consultărilor toți factorii de decizie implicați în construcția acestei autostrăzi, pentru ca aceștia să cunoască în detaliu amenințările grave la adresa biodiversității din zonă și pentru a împărtăși soluțiile tehnice de mitigare a impactului negativ.
La nivel general, WWF consideră că proiectele de infrastructură de transport și energie trebuie să fie incluse într-un concept mai larg de dezvoltare durabilă, identificând soluții care să aibă cea mai redusă amprentă de carbon și cel mai redus impact pentru biodiversitate.
Despre infrastructura verde
Infrastructura verde descrie toate elementele unei reţele de spaţii verzi aflate în conectivitate, care conservă valorile şi funcţiile ecosistemelor naturale şi aduc beneficii comunităţilor umane. Ea se compune din elemente naturale şi antropice, cum ar fi zonele (re)împădurite, podurile verzi, parcurile din zone urbane, acoperişurile şi pereţii înierbaţi, terenurile agricole cu valoare naturală ridicată sau pădurile cu valoare ridicată de conservare.
Redând spaţiu ecosistemelor, infrastructura verde poate păstra şi crea caracteristici peisagistice care ne garantează că ecosistemele vor asigura în continuare servicii cum ar fi apă curată, aer curat, soluri productive şi zone de recreere atractive. Astfel, ea ajută economia şi societatea şi are un aport esenţial la atenuarea naturală şi adaptarea la schimbările climatice . De aceea, investițiile în infrastructura verde au sens economic și social.
În schimb, peisajul european suferă modificări în fiecare zi din cauza fragmentării, schimbării folosinței terenurilor sau intensificării activităților agricole aduse de dezvoltarea din ce în ce mai rapidă. Extinderea zonelor urbane, a infrastructurii de transport și energie au deteriorat și fragmentat ecosisteme valoroase, afectând totodată speciile și reducând coerența spațială și funcțională a peisajului. Ecosistemele degradate nu prezintă aceeași diversitate biologică și nu pot furniza servicii de mediu la același nivel ca cele sănătoase, neafectate de activitățile umane.