Apa, esența vieții
20 de ani pentru apele României
Reconstrucția ecologică este mai mult decât un proces tehnic. A readuce viața într-o zonă, a readuce speranța într-o comunitate sunt lucrurile care ne motivează și ne mobilizează.
Orieta Hulea
CEO WWF-România
Râurile, luncile și celelalte zone umede sunt printre cele mai valoroase resurse naturale ale României: ne oferă nouă, oamenilor, apa fără de care nu putem trăi, susțin biodiversitatea și sprijină mijloacele de subzistență locale.
De la pâraiele montane la Delta Dunării, ecosistemele de apă dulce ajută dintotdeauna la reglarea inundațiilor și diminuarea intensității secetelor, stochează carbon și modelează identitatea culturală a comunităților.
Ce s-a schimbat în ultimul secol
Multe sisteme au suferit modificări majore: lunci îndiguite și desecate, zone umede transformate în incinte agricole, râuri fragmentate de obstacole.
Când dinamica naturală a apei este întreruptă, efectele se văd în scăderea dramatică a biodiversității (populațiile speciilor de apă dulce au scăzut cu mai mult de trei sferturi, din 1970!), în dispariția protecției naturale față de riscuri (mai ales la inundații și secetă) și în vulnerabilitatea comunităților la schimbările climatice.
Soluțiile bazate pe Natură sunt definite de faptul că sprijină atât biodiversitatea, cât și oamenii
Refacerea naturii. Și de ce nu e „doar pentru natură”
Pentru WWF-România, refacerea ecosistemelor de apă dulce înseamnă reconectare: râuri cu lunci, zone umede cu procesele lor, funcții ecologice care redevin active.
Reconstrucția ecologică, o Soluție bazată pe Natură (NbS), este o intervenție care poate aduce beneficii simultan pentru biodiversitate și pentru oameni, inclusiv în adaptarea la schimbările climatice.
repere ale ultimilor 20 de ani de proiecte pentru ape
Reconstrucția ecologică de la Mahmudia-Carasuhat
WWF, alături de comunitatea locală și Administrația Rezervației Biosferei Deltei, a reconectat la regimul natural al Dunării 924 ha din incinta agricolă Carasuhat, un model național de refacere a zonelor umede. Azi, susținem comunitatea locală pentru păstrarea întregii zone umede de 2.500 ha.
Refacerea luncii la Gârla Mare (Mehedinți)
WWF a reconectat peste 400 ha de luncă și bălți la Dunărie, cu beneficii pentru 80 de specii protejate, comunitate și o capacitate de retenție a apei de ~5 milioane m³, la viituri.
Crearea a trei complexe Ramsar transfrontaliere pe Dunărea Inferioară (2013)
WWF a pregătit desemnarea oficială a complexelor Bistreț-Insula Ibisha, Suhaia–Belene și Călărași–Srebarna, întărind protecția coloniilor de păsări și managementul coordonat al zonelor umede dintre România și Bulgaria.
Identificarea și promovarea siturilor de reconstrucție ecologică în Lunca Dunării
WWF a cartografiat și evaluat (timp de 20 de ani) situri cu potențial ridicat de reconstrucție ecologică în Lunca Dunării, astfel menținând tema reconstrucției ecologice în atenția publică și, mai ales, pe agenda autorităților (prin includerea reconstrucției ecologice în planurile de management ale Luncii).
Lunca Dunării - potențial imens pentru refacere
În Lunca Dunării, miza este uriașă: o mare parte dintre luncile istorice s-au pierdut din cauza îndiguirilor și desecărilor, cu efecte în capacitatea de retenție, calitatea apei și biodiversitate.
În același timp, tocmai aici există un potențial clar de reconstrucție ecologică, pentru că există priorități credibile, dovezi tehnice și sprijin public pentru a trece de la ambiții la implementare.
80% din Lunca Dunării a fost pierdută în ultimul secol ca ecosistem natural, din cauza lucrărilor masive de îndiguire, desecare și transformare în incinte agricole.
Dovada din Luncă: Gârla Mare-Vrata
La Gârla Mare-Vrata, reconstrucția ecologică a însemnat refacerea conectivității dintre fluviu și luncă: canale decolmatate și reamenajate, bălți reconectate, ochiuri de apă create și stabilizări de mal unde a fost necesar – cu atenție și la posibilitatea comunității de a avea acces la această nouă resursă.
Rezultatele sunt clare: peste 400 ha reconectate, beneficii pentru mai mult de 80 de specii protejate și o capacitate de retenție a viiturilor de aproximativ 5 milioane m³, un exemplu recunoscut ca model replicabil pentru reconstrucția luncilor din sectorul românesc al Dunării.
Credibilitate: sprijin social pentru reconectarea luncilor
Pe lângă dovezile din teren, contează și viabilitatea socială: atunci când oamenii sunt informați și implicați, refacerea naturii devine mai ușor de susținut pe termen lung.
Un studiu realizat în 2026 în localități din Lunca Dunării din proximitatea zonelor umede Bistreț, Potelu și Arceru arată o susținere de aproape 80% pentru proiecte de reconstrucție ecologică, inclusiv reconectarea fostelor bălți la regimul natural al fluviului.
Aproape 80% dintre localnici se declară în favoarea proiectelor de reconstrucție ecologică.
500.000
de hectare de luncă ar putea fi refăcute
Delta dunării
Potențial demonstrat de reconstrucție ecologică
În Delta Dunării, o treime din suprafața inițială a zonelor umede și a lacurilor a fost pierdută prin diverse intervenții. Pentru agricultură s-au realizat lucrări excesive de desecare și tot agricultura intensivă este responsabilă pentru cantități mari de fertilizatori chimici și pesticide care ajung în apă.
Refacerea naturii se leagă direct de conectivitatea hidrologică: când apa poate circula din nou, zonele umede redevin funcționale, iar biodiversitatea revine. În plus, beneficiile pot fi ușor de observat la nivelul comunităților locale: pescuitul, recoltarea de stuf, turismul bazat pe natură – toate depind de o deltă vie, cu procese ecologice active.
Dovada: Mahmudia-Carasuhat, model pentru întreaga Deltă
97%
dintre localnici doresc păstrarea zonei umede Carasuhat.
La începutul anilor 2000, fosta incintă Carasuhat era deconectată de la dinamica naturală a apelor, cu biodiversitate în scădere și activități tradiționale afectate. Intervenția a urmărit reconstituirea conectivității hidrologice: reamenajări ale digurilor, Canalul Carasuhat, ochiuri de apă și microtopografie, plus monitorizare și implicare comunitară.
Între 2012-2016, aproximativ 924 ha au fost restaurate, iar în 2023 un sondaj local a arătat că 97% dintre locuitori doresc păstrarea zonei umede (extinsă în acel an în urma cedării unui dig). Exemplul Mahmudia-Carasuhat a devenit un reper care arată că refacerea naturii poate genera încredere și speranță.
Cum acționăm
Direcții de acțiune care se completează
Abordarea WWF-România reunește patru direcții: refacerea zonelor umede și a luncilor inundabile (conectivitate laterală), crearea de baze de date și procese de restaurare, consolidarea cooperării și a guvernanței, plus reconectarea râurilor (conectivitate longitudinală).
În această combinație credem că se află „motorul” credibilității: proiecte-pilot în teren, dovezi și prioritizare, parteneriate și decizie publică – ca refacerea naturii să poată fi extinsă.
Acționăm la confluența dintre realizarea de proiecte concrete în teren, obținerea și folosirea de date științifice, dorințele și interesele comunităților locale și politici.
Mai departe: de la exemple la schimbare la scară
Progresele există, dar provocările sunt sistemice: guvernanță fragmentată, integrare insuficientă în planificare și finanțare, presiuni legate de proprietatea și utilizarea terenurilor, stimulente economice care încă favorizează soluții neadaptate contextului și o nevoie cronică de participare susținută din partea comunității.
Următorul capitol înseamnă extindere: protecție juridică durabilă pentru zonele umede refăcute, scalarea Soluțiilor bazate pe Natură, prin implicare autorităților centrale și mobilizarea finanțării și a parteneriatelor pentru refacerea conectivității râurilor – astfel încât reconstrucția ecologică să devină normalitatea, nu excepția.
Știința, dovezile din teren și dorința comunităților duc către o concluzie clară: reconstrucția ecologică este calea de urmat pentru un viitor în care oamenii trăiesc în armonie cu natura.
Vizitează și...
Community & Food
Climate & Energy
Freshwater
