Jurnal de Nord
Un proiect fotografic care spune povestea naturii începand din Nord (prin Groenlanda, Svalbard, Islanda
și Canada) și continuând cu România. Rareș Beșliu spune povestea tuturor viețuitoarelor, pornind de la urși polari și ghețari.
Proiect susținut de WWF România – Fondul Mondial pentru Natură
ZIUA 0. Duminică, 16 Iulie
Am aterizat la 13:30. Pe pistă e doar avionul nostru. Afară e mai cald decât mă așteptam: 14 grade. Intru cu viteză în aeroportul minuscul, ca să-mi aștept bagajul cu ochii înlăcrimați de speranță, ca la „Surprize, surprize”. Dacă a trecut și de hopul ăsta, ultimul, sunt cu siguranță cel mai norocos. Singura bandă de bagaje e păzită de un urs polar în dimensiune reală. Pe jos sunt stickere cu urme de urs. [Citeste mai mult]
ZIUA 1. Luni, 17 Iulie
Azi am plecat grăbit de la hotel, pentru că în ultima clipă am realizat că, în Svalbard, taxiul trebuie rezervat cu foarte mult timp înainte. Aici doar turiștii au nevoie de el, iar ei vin și pleacă aproximativ toți odată (cu avionul sau barca). Nu-mi pare rău că am alergat ca nebunul, pentru că a meritat să trag de timp. Mi-a venit ideea să le propun oamenilor să-și asume că pe 22 iulie nu beau apă la PET, iar eu, în schimb, le voi oferi vederi de aici, din vârful lumii. [Citeste mai mult]
ZIUA 2. Marți, 18 Iulie
M-am trezit legănat, undeva pe la 3 și ceva dimineața. Ăsta-i semn că am plecat! „Doar” 12 ore întârziere, dar mă bucur că s-a reparat, putea fi mai rău. M-am trezit apoi la 8, panicat că am pierdut micul dejun, care pentru mine chiar este cea mai importantă masă (știu, sunt old school, acum se poartă să sari peste el). Știam că începe la 7și ține o oră. Aproape am alergat spre sufragerie (de fapt, sala de mese, dar am botezat-o mai românește), unde am răsuflat ușurat - micul dejun e de la 8 la 10. [Citeste mai mult]
ZIUA 3. Miercuri, 19 Iulie
Am dormit și azi noapte, legănați și neîntrerupți de nicio alarmă. Mi-ar fi plăcut să îmi deranjeze somnul un urs… În lipsa animalelor sălbatice, sunt mai atent la oameni și la comunitatea care deja s-a creat aici. Cum noapte e și ziua, de multe ori te fură peisajul și nu știi că trebuie să te culci. Deci pot spune, fără să exagerez, că stăm împreună zi și noapte. Camerele noastre de ștrumfi sunt suficient de bune pentru somn și citit, dar sufrageria rămâne locul unde ne petrecem mai tot timpul. Aici măncăm, edităm, ne bem cafeaua, ținem ședințe, răsfoim albumele foto de pe raftul navei. [Citeste mai mult]
ZIUA 4. Joi, 20 Iulie
Credeam că e imposibil să mă obișnuiesc cu noaptea care e tot zi, dar se pare că organismul e mai deștept ca mine. Pe când eu am pierdut mai de tot noțiunea timpului, el mă trimite singur la somn și mă trezește aproximativ la aceeași oră. Mă întreb dacă și pentru animale o fi la fel. Îmi răspund singur cu „cred că da”, altfel le-am fi văzut și noaptea, nu? Deci înseamnă că fac și ele nani, camuflate, nemișcate sau poate ascunse în apă… Mâncarea e perfectă, dar mi-a rămas gândul la somonul din prima zi. Doar atunci l-am avut la mic dejun, probabil e doar în zilele speciale. [Citeste mai mult]
ZIUA 5. Vineri, 21 Iulie
Ce am mâncat ieri seară? Păi cred că a fost prima oară când am lăsat în farfurie. Am avut un fel de tocăniță de linte cu porc și un sos ciudat. Cum barca e suedeză, steagul e suedez, și mâncarea e suedeză. Sau cel puțin așa-mi spun colegii, că e meniu specific lor. La desert am avut niște clătite fără aromă, dar cu umplutură gustoasă, ca la papanași - dulceață cu un fel de smântână pufoasă. Revin puțin la ziua de ieri, pentru că nu s-a terminat odată cu cina. Se pare că echipajul a aflat din nu știu ce surse că dimineața fusese văzut ursul într-un anumit loc. [Citeste mai mult]
ZIUA 6. Sâmbătă, 22 Iulie
Aș vrea să fi fost măcar 21 iulie. Realizez că a trecut mai mult de jumătate din timpul limitat pe care-l am aici și încep să visez la mai mult. Pe de altă parte, în curând o să am și eu vești de acasă. Încep să mă neliniștesc la gândul că aș putea vedea mesaje grele odată cu conexiunea la lume. Nu-mi place unde mă poartă mintea. A fost prima noapte în care spărgătorul nostru de gheață a luat o pauză. Și cred că toată lumea a făcut la fel. După cea mai bună cină din lume, o mare parte din staff s-a aruncat în hot tub-ul care credeam la început că nu e funcțional. [Citeste mai mult]
ZIUA 7. Duminică, 23 Iulie
Când m-am trezit, nu știam sigur ce zi e, dar mi-am dat seama că e ceva special fiindcă am avut ouă ochiuri și bacon la micul dejun, iar până acum nu au existat în meniu. Așa am aflat că azi este duminică. Încă nu am descoperit cum îi cheamă pe ceilalți chinezi, dar am creat o conexiune cu încă unul dintre ei, pe care l-am botezat „Teacher”, pentru că am aflat că e profesor de Photoshop. Totul a început când stăteam mai mulți la masă și ne selectam pozele, iar el se uita în laptopul meu. A văzut un cadru recent, tras cu obiectivul wide, și l-a impresionat foarte tare. [Citeste mai mult]
ZIUA 8. Luni, 24 Iulie
Am început dimineața cu glume despre cum stâlcim toți cuvintele. Jeanette e canadiancă și singura care are engleză ca limba natală, deci își permite să ne analizeze. Dar a fost fain să râdem de cum spune Rebin „pulăr bir” la ursul polar, cum eu am poreclit (fără să vreau) pescărușul „Chitiuachi” și cum altul spune „aisbir” la iceberg. Am mai realizat că niciunul dintre colegii de expediție nu (mai) fumează și m-am bucurat. Pentru ei, pentru mine, pentru toți. [Citeste mai mult]
ZIUA 9. Marți, 25 Iulie
M-am trezit cu liniuțe multe la telefon. Mi-era frică să sun, dar știam că mai apoi mă voi elibera de stres. Abia atunci am realizat cât de multă tensiune se adunase în mine. La celălalt capăt al firului (și al lumii), veștile au fost bune. Caniculă în România, dar toată lumea e sănătoasă. E tot ce contează. Au urmat apoi sutele de mailuri, pe care le-am filtrat instant, ca să nu am grija lor mai târziu. Am verificat dacă s-a mai înscris cineva la concursul „Tu promiți, eu trimit”, iar apoi ne-am apucat cu toții să ne dăm „like și follow”. Nu știu dacă-mi era dor de asta. Am simțit o oarecare bucurie, totuși… [Citeste mai mult]
ZIUA 10. Miercuri, 26 Iulie
Ultimul mic dejun în sufrageria lui Origo. Ultima cafea la soare, pe punte. Ultimul pahar de apă băut de la chiuvetă și speranța că voi trăi să o văd și pe asta la noi în țară. Ultimele (și primele) îmbrățișări. Promisiuni că vom vizita China și Norvegia. Prima dată când am văzut ambele nave în port. Origo și Freya stăteau una lângă alta. Parcă mă uitam la trecut și la viitor, Freya fiind cea pe care mă voi îmbarca în primăvară. E la fel de frumoasă și de…suedeză. Mai mare ca Origo și mai renovată. Abia aștept să-i fiu musafir! [Citeste mai mult]
Islanda
Islanda, țara care se confruntă în această perioadă cu sute de cutremure pe zi și cu iminenta erupție a unui nou vulcan, a fost inclusă pe harta locurilor nordice îndepărtate, fotografiate de Rareș Beșliu pentru proiectul „La NORD de cuvinte”, susținut de WWF România. Am avut șansa până acum să fotografi ez două dintre cele trei erupții vulcanice din Islanda, ce au avut loc consecutiv în ultimii trei ani. A fost o experiență de nedescris, dar și momentul în care am realizat cât suntem de mici în fața naturii. [Citeste mai mult]