IDES

Râurile și zonele inundabile adiacente îndeplinesc numeroase funcţii: servesc drept căi de transport, zone de agrement, oferă protecție împotriva inundațiilor, sunt rezervoare de apă potabilă și habitate pentru plante și animale. Toate aceste tipuri diferite de utilizare sunt planificate și reglementate individual de către diferite autorități tehnice la diferite niveluri administrative – acest lucru făcând dificilă menținerea unei imagini de ansamblu sau coordonarea integrată a măsurilor de gestionare.

„Scopul proiectului IDES este, prin urmare, adoptarea unei perspective integrate care să ia în considerare pentru prima dată acest aspect important. Cercetătorii implicați se concentrează pe cinci zone pilot din Austria, România, Serbia, Slovenia și Ungaria. În aceste zone, căutăm să dezvoltăm un concept integrat pentru gestionarea zonelor inundabile, în strânsă colaborare cu factorii de decizie, care va face ca serviciile ecosistemice furnizate de zonele umede să fie cunoscute şi înţelese de către toate părţile interesate ca bază pentru gestionarea viitoare a acestor zone.” -spune dr. Barbara Stammel, coordonatorul proiectului.

Background

De la izvor si până la vărsarea în Marea Neagră, Dunărea străbate o distanță de peste 2.800 de kilometri, de-a lungul a zece țări, având afluenți din 20 de țări diferite. Atât flora și fauna, cât și cei peste 80 de milioane de oameni ce trăiesc în bazinul hidrografic al fluviului sunt dependente de calitatea bună a apei.

„Fluxul de nutritienţi în apă nu se oprește la granițele naționale. De aceea, în acest proiect, preocuparea noastră este să stabilim împreună strategii pentru gestionarea integrată a calității apei. Zonele inundabile de-a lungul Dunării joacă un rol cheie în acest sens, deoarece acestea sunt capabile să rețină nutrienţii” explică prof. dr. Bernd Cyffka, șeful Institutului de cercetare a Zonelor Umede de la Universitatea Catolică din Eichstaett-Ingolstadt.