POLITICI PUBLICE
PENTRU AGRICULTURĂ ȘI HRANĂ
Peisajele agricole ale României conservă o agro-biodiversitate excepțională, remarcabilă și studiată la nivel european, susținută în general de practici tradiționale, extensive. Aceste peisaje sunt modelate în special de ferme mici și mijlocii, ferme de familie și ferme mixte, care contribuie în mod esențial nu doar la securitatea noastră alimentară, ci și la protejarea biodiversității și la menținerea vitalității comunităților rurale, având un rol de neînlocuit în țesătura socială, economică, culturală a satelor noastre.
Cu toate acestea, politicile agricole actuale și condițiile de piață continuă să favorizeze fermele de mari dimensiuni, în detrimentul naturii și al micilor producători, împingându-i pe aceștia din urmă să-și abandoneze fermele, satele sau să-și intensifice practicile în speranța unui venit decent – toate aceste fenomene fiind bine surprinse în statisticile europene. Politicile publice improprii și condițiile de piață au exacerbat polarizarea din sectorul agricol românesc și au neglijat nevoile de dezvoltare a infrastructurilor de depozitare și procesare și de susținere a diferitelor categorii de producători cu servicii publice, obiective și profesionale de informare și formare continuă; cercetarea aplicată și inovarea sunt de asemenea mult în urma evoluțiilor europene.
Pentru a proteja acest patrimoniu unic asociat cu fermele mici, mijlocii și fermele de familie și pentru a asigura sustenabilitatea agriculturii românești, sunt necesare reforme urgente.
1. Revizuirea sistemului de plăți agricole
Revizuirea sistemului de plăți agricole, atât la nivel european (Politica Agricolă Comună), cât și național (Planul Național Strategic), astfel încât:
- micii fermieri să fie prioritizați și sprijiniți în mod real (fiind totuși majoritari în sectorul nostru agricol, dar marginalizați în politica publică și considerați o „slăbiciune” a agriculturii românești);
- plățile directe și celelalte forme de sprijin financiar, care reprezintă bani publici, să devină instrumente pentru livrarea de „bunuri publice” – precum servicii ecosistemice, conservarea biodiversității și menținerea peisajului rural, calitatea hranei, astfel încât să producă valoare adăugată pentru societate, și nu pierderi;
- plățile directe către fermele mari și foarte mari să fie plafonate, iar fondurile rezultate să fie redirecționate înspre nevoile menționate anterior, înspre prevenirea efectelor, atenuarea și adaptarea la schimbările climatice, înspre construirea de capacități de depozitare-procesare, creșterea cunoștințelor în rândul diferitelor categorii de fermieri și creșterea accesului la piață pentru aceștia, inclusiv prin asociere.
2. Stoparea derogărilor pentru pesticide neonicotinoide
Stoparea derogărilor pe care le acordă România pentru utilizarea pesticidelor chimice (neonicotinoide) interzise în UE și accelerarea tranziției către practici agricole sustenabile, în mod primordial adoptarea pe scară largă (în special în rândul fermelor mari și foarte mari) a managementului integrat al dăunătorilor (IPM) și susținerea agriculturii ecologice, România fiind în coada clasamentului european în ceea ce privește suprafața agricolă gestionată în regim ecologic (sub 5%) și neavând politici consistente pentru creșterea consumului de produse ecologice, sănătoase.
3. Implementarea obiectivelor Strategiei UE pentru Biodiversitate 2030 și a prevederilor Legii pentru Restaurarea Naturii
Implementarea ambițioasă și riguroasă a obiectivelor Strategiei UE pentru Biodiversitate 2030 și a prevederilor Legii pentru Restaurarea Naturii, cum ar fi:
- reducerea cu 50% a utilizării și riscului asociat pesticidelor sintetice,
- extinderea suprafețelor gestionate ecologic,
- integrarea la scară largă a elementelor de peisaj favorabile biodiversității în zonele agricole (mai ales în fermele mari și foarte mari) – România fiind din nou la coada clasamentului european privind, de exemplu, prezența elementelor de peisaj cu vegetație lemnoasă (sub 3% din suprafața agricolă),
- stoparea și inversarea declinului accelerat al insectelor polenizatoare.
4. Crearea unui sistem public național de informare, consiliere și schimb de bune practici agricole
Crearea unui sistem public național, imparțial și bazat pe dovezi științifice, dedicat informării, consilierii agricole, formării continue și schimbului de bune practici agroecologice, care să ajute fermierii să facă tranziția către metode de producție durabile și să prospere din gestionarea în mod durabil a fermelor lor.
5. Susținerea lanțurilor scurte de desfacere a produselor alimentare
Susținerea lanțurilor scurte de desfacere a produselor alimentare la nivel național, inclusiv prin implementarea (și monitorizarea) riguroasă a Planului Național de Achiziții Ecologice 2025-2030 (țintele privind alimentele și serviciile de catering) și prin crearea condițiilor pentru refacerea canalelor de piață tradiționale și alternative din orașele mari și mici, care să recreeze legătura dintre rural și urban, dintre producător și consumator, care să asigure accesul la produse și gusturi variate, sezoniere, specifice diferitelor zone geografice, să stimuleze antreprenoriatul gastronomic/alimentar, să remunereze în mod corect eforturile producătorilor și să le asigure vizibilitate, recunoaștere pe piață.
Viitorul agriculturii românești nu poate fi construit pe o insistență de a face să reziste, cu orice preț, modele învechite și dezechilibrate. Aceste modele și-au dovedit vulnerabilitățile intrinseci în momente de criză (criza pandemică, calamitățile produse de valurile prelungite de căldură și de secetă etc.) și creează probleme în societate („externalități” ce nu se regăsesc în prețurile alimentelor): polarizări și inechități, poluare, sate sărăcite, terenuri extinse degradate, dispariția speciilor, probleme de sănătate asociate cu consumul de produse nesănătoase.
Avem nevoie de politici corecte și adaptate pentru viitor, care să pună în centru și să valorifice patrimoniul și totodată potențialul nostru: fermierii mici, fermele de familie și comunitățile rurale, diversitatea agri-culturală și natura, și în care sănătatea oamenilor să conteze.