Aproape trei sferturi din culturile agricole din lume depind, cel puțin parțial, de albine și de alți polenizatori. Culturile polenizate sunt cele care ne oferă fructe, legume, semințe sau ulei. Contribuția economică a polenizării în sectorul agricol din Europa a fost estimată la 15 miliarde de Euro anual[1]. Dincolo de rolul în securitatea alimentară, polenizatorii sunt o componentă absolut vitală a ecosistemelor, prin rolul lor în asigurarea reproducerii plantelor din flora sălbatică; la rândul lor, aceste plante intră în componența hranei animalelor domestice (fânul). De asemenea, polenizatorii contribuie și la realizarea altor culturi precum bumbacul, inul și la producția de medicamente și remedii. Așadar, „serviciile” pe care le realizează polenizatorii se regăsesc în fiecare aspect al calității vieții umane.

Declinul lor rapid, consemnat în tot mai multe cercetări științifice, anunță o reală criză sistemică pentru sănătatea mediului și securitatea alimentară.

37% din speciile de albine din Europa au populații în scădere, din care 9.1% sunt în pragul dispariției,[2] și 31% din speciile de fluturi de asemenea au populații în scădere,din care 9% sunt amenințate cu dispariția[3].

Cauzele principale pentru acest trend descrescător sunt pierderea habitatului și a resurselor de hrană (de pildă prin transformarea pajiștilor în teren arabil, eliminarea vegetației naturale de pe aceste terenuri), poluarea cu pesticide (erbicide și insecticide chimice, care sunt folosite în agricultură, dar și în grădini, parcuri, spații verzi), schimbările climatice.

Fără polenizatori și „serviciile” pe care le întreprind, se preconizează că viața pe Pământ ar lua sfârșit.