De la 0 la 6800 de zimbri din 1950 până în 2020. Dispăruți din sălbăticie în urma vânătorii excesive și a pierderii habitatului, zeci de ani de muncă neobosită a conservaționiștilor au dus la refacerea, lentă dar constantă, a populației de zimbri din Europa. Din 2014, WWF-România (Fondul Mondial pentru Natură) a condus eforturile de reintroducere a speciei în Carpații de Sud-Vest și acum, la 10 ani de la prima eliberare, numărul de zimbri care străbat sălbăticia Munților Țarcu a depășit 200 de exemplare. În toamna anului 2023, câteva specimene au migrat, în mod natural, în Parcul Național Domogled Valea Cernei, o dovadă clară că specia s-a adaptat și și-a preluat rolul în ecosistem.

3% creștere pe an în 2010–2016. Măsurile de conservare, precum cele dedicate managementului ariilor protejate, implicarea masivă a comunităților din jurul parcurilor, monitorizarea atentă a grupurilor de gorile obișnuite cu omul și intervențiile veterinare acolo unde a fost necesar sunt considerate a fi motoarele creșterii populației din Masivul Virunga. Deși creșterea generală a efectivelor arată ce se poate face pentru conservarea primatelor, gorila de munte este singura primată mare la nivel mondial care nu este în declin puternic, punând în evidență nevoia urgentă a eforturilor suplimentare de conservare a gorilelor și altor primate mari.

Declin de 57% al numărului de femele reproducătoare în ultimii 28 de ani. În ciuda instituirii celui mai înalt nivel de protecție pentru rezervația marină a Marii Bariere de Corali, a avut loc o scădere alarmantă a populației acestei specii aflată în pericol iminent de dispariție de pe insula Milman între 1990 și 2018. Cercetătorii sugerează că această populație din nord-estul Australiei riscă să dispară din zona respectivă până în 2036. Specia este vulnerabilă la pierderea habitatelor, schimbările climatice, capturarea legală și ilegală precum și la capturarea accidentală în plasele de pescuit.

În 94 colonii din toată Antarctica, s-a înregistrat un declin de 61% în medie, în perioada 1980 – 2019. Declinul coloniilor acestei specii este considerat a fi legat de modificările banchizei și diminuării bancurilor de crustacee krill din cauza schimbării climatice și creșterii pescuitului de krill din regiunea antarctică. Condițiile mai calde cu niveluri mai scăzute de extindere a banchizei duc la diminuarea rezervelor de crustacee krill, asemănătoare creveților care constituie principala sursă de hrană pentru pinguini. Pinguinii sunt astfel obligați să petreacă mai mult timp căutând hrană, ceea ce poate crește riscul de eșec reproductiv.

Efectivele de somon Chinook au scăzut cu 88% pe durata migrației de iarnă în fluviul Sacramento între 1970 și 2022, existând fluctuații de la an la an. Ruta de migrație pentru această specie aflată în pericol de dispariție a fost afectată de barajele care blochează accesul la habitatul lor istoric de reproducere. Somonul are nevoie de apă rece pentru a depune ponta și pentru ca puietul să supraviețuiască, dar în prezent sunt limitați la doar o mică parte din râu cu adâncimi mici și temperaturi ridicate ale apei. Schimbările climatice sunt o amenințare majoră și supraviețuirea lor depinde acum de aportul controlat de apă rece de la barajele din amonte.

Între 1994 și 2016, populația de delfini de Amazon (cunoscuți și sub numele de boto) a scăzut cu 65%, în timp ce populația de tucuxi, o specie de dimensiuni mai mici, a scăzut cu 75% în rezervația Mamirauá. Ambele specii sunt vulnerabile la prinderea în plase de pescuit și sunt vânați pentru a face momeală pentru pește. Cercetările recente indică accentuarea tendinței de declin la care se adaugă presiunile generate de schimbăriile climatice în continuă creștere. În 2023, peste 330 de delfini de apă dulce au murit în doar două lacuri pe durata unei perioade de căldură extremă și secetă.

Declin de 78–81% între 2004 și 2014. Există dovezi solide că braconajul pentru fildeș, provenind atât din Gabon cât și din Camerun, a dus la declinul atât de drastic al acestei populații de elefanți de pădure din Parcul Național Minkébé aflată în pericol critic de dispariție. Deoarece se estimează că aproape jumătate din toți elefanții de pădure din Africa Centrală trăiesc în Gabon, oamenii de știință consideră că o pierdere la această scară este un pas înapoi considerabil pentru viitorul speciei