60 de ani de wwf
În 2021, WWF aniversează 60 de ani de acțiune pentru natură și oameni la nivel internațional și 15 ani de activitate în România.
Te invităm să descoperi câteva dintre proiectele pe care le desfășurăm în România, să te bucuri împreună cu noi de realizări și să ne fii alături (și) de-acum înainte, pentru a depăși provocările.
DOAR ÎMPREUNĂ VOM REUȘI!
SUSȚINE PLANETA!
Ajută-ne să protejăm cel mai de preț bun al nostru, al tuturor – natura!
FII ALĂTURI DE NOI!
Află primul ultimele știri și noutăți despre proiectele noastre.
SĂRBĂTORIM 60 DE ANI ÎMPREUNĂ
Le mulțumim tuturor celor care au fost alături de noi de-a lungul acestor ani! Vizionează filmul ca să afli cât de multe am realizat împreună cu suporterii, donatorii și partenerii noștri, dar și câte provocări mai avem de depășit.
Rezultatele pe care le-am obținut împreună…
Biodiversitatea din ecosistemele de apă dulce a scăzut de două ori mai mult decât cea din oceanele sau pădurile noastre. Populațiile de pești migratori de apă dulce au scăzut cu 76% din 1970, iar cele de sturioni, cu 91% la nivel global.
În Europa, unii dintre cei mai vulnerabili sunt mega-peștii, cum sunt morunii (Huso huso), care, timp de sute de ani, au avut un rol important în dezvoltarea comunităților de-a lungul Dunării.
Acești pești uriași au înotat încă de pe vremea dinozaurilor, dar acum sturionii sunt din ce în ce mai rari în apele fluviilor, fiind pe lista roșie IUCN a speciilor în pericol de dispariție și figurând ca cele mai periclitated specii de pești din lume. La fel ca cei mai mulți pești migratori, declinul populațiilor este cauzat de creșterea sectorului hidroenergetic, a pescuitului excesiv, a braconajului, a schimbărilor climatice și a poluării, toți acești factori având la bază activitatea umană.
Dar prin campaniile și dovezile științifice colectate de WWF în ultimii 15 ani, legea protejează acum mai bine sturionii.
În aprilie 2021 România s-a alăturat altor țări din regiune unde pescuitul de sturioni a fost interzis definitiv. La fel, și vânzarea produselor din sturion sălbatic. Mai mult, pescarii trebuie acum să raporteze capturile accidentale de sturioni și să le elibereze imediat în bazinul hidrografic respectiv, indiferent de starea lor de sănătate.
De asemenea, în ultimii ani, WWF și partenerii săi au eliberat, în total, aproape 30 000 de pui de sturion în Dunăre, în România, Bulgaria și Ungaria.
Iar activitățile de cercetare încep să dea rezultate. Unul dintre puii de sturioni marcați și eliberați la Isaccea în 2020 de către INCDD Tulcea a ajuns, cinci zile după eliberare, pe brațul Chilia, la 17 km de vărsarea în mare. Avocatul sturionilor din Ucraina, cercetător la Institututul „Southern Seas”, a prins de asemenea în 2019, la Starostambulske – unul din brațele Dunării – un juvenil de nisetru (lungime 23 cm, greutate 47 grame) populat în Bulgaria în vara anului 2019. Informațiile colectate de la acești sturioni sunt esențiale pentru a descoperi rutele de migrație și habitatele prioritare pentru sturioni.
Provocările nu s-au sfârșit…
Deși pescuitul și vânzarea de sturioni sălbatici sunt interzise în toate țările cu ieșire la Marea Neagră și Dunăre, cercetările de piață realizate de WWF arată că braconajul, vânzarea și cumpărarea ilegală de sturioni sălbatici și produse de sturion sunt încă răspândite în bazinul Dunării și al Mării Negre.
De asemenea, capturile accidentale, poluarea și barajele rămân în continuare amenințări importante pentru speciile de sturioni din Dunăre.
Este deci nevoie să continuăm să colaborăm cu pescarii, implicându-I în activități de conservare, să comunicăm cu publicul larg cu privire la produsele de sturioni și legalitatea acestora, să înformăm și să oferim seminarii autorităților pentru o mai bună aplicare a legii și, nu în ultimul rând, să intensificăm proiectele de cercetare și monitorizare pentru menținerea rutelor de migrație.
Împreună, protejăm sturionii.
Progresul făcut până acum...
Aproape jumătate din totalitatea speciilor de plante și animale trăiesc sau se hrănesc în zonele umede. Iar pădurile oferă habitat pentru 80% din amfibieni și 68% dintre mamifere. Refacerea a 15% din terenurile degradate ar putea preveni dispariția a 60% din speciile amenințate.
WWF-România a reușit să creeze o serie de proiecte model care să încurajeze comunitățile locale din lunca Dunării, mediul guvernamental și neguvernamental și mediul de afaceri.
Mahmudia este un exemplu de success, unde 924 ha de teren agricol au fost renaturate. Vorbim despre una dintre cele mai importante localități aflată de-a lungul brațului dunărean Sfântu Gheorghe. Se bucură de o biodiversitate impresionantă, în ciuda activităților agricole derulate în anii 1980, în urma cărora o bună parte din zona deltaică s-a pierdut.
În Lunca Dunării, am reușit renaturarea a 950 ha de zone umede în Balta Geraiului, iar anul acesta vom finaliza lucrările de reconstrucție ecologică la Gârla Mare.
Refacerea luncilor inundabile și a perdelelor forestiere ajută la filtrarea apei și moderează deversările uriașe de apă, diminuând în același timp efectele devastatoare ale inundațiilor și secetei care afectează anul o multitudine de localități. Ecosistemele sănătoase, cu o biodiversitate bogată, au beneficii mari atât pentru oameni cât și pentru natură: soluri mai fertile, producții mai mari de cherestea și pește, depozite mai mari pentru gazele cu efect de seră.
Provocările rămase...
Drumul este lung până la o luncă a Dunării care să protejeze comunitățile locale de inundații și care să ofere o casă primitoare pentru speciile sălbatice. Sunt multe zone în Lunca Dunării afectate de deșertificare pe care ne dorim să le renturăm în beneficiul oamenilor și naturii.
Direct sau indirect, zonele umede asigură aproape în întregime cantitatea de apă dulce necesară consumului uman la nivel mondial. Ca să nu mai vorbim de diversitatea acestui tip de ecosistem: 40% dintre speciile lumii trăiesc și se hrănesc în zonele umede.
Ele ne oferă apă de băut, asigură sursă de hrană și loc de adăpost pentru milioane de oameni, ne protejează de inundații, secetă și alte dezastre naturale și, nu în ultimul rând, zonele umede stochează mai mult carbon decât oricare alt tip de ecosistem. În ciuda faptului că acoperă doar 3% din suprafața Pământului, zonele umede stochează 30% din totalul de carbon, dublu față de păduri. Dar rata de degradare în comparație cu acestea din urmă este mult accelerată.
Viitorul nu trebuie sa fie doar sumbru. Avem puterea și cunoștințele necesare pentru a opri degradarea naturii.
Împreună putem realiza acest lucru.
Progresul făcut până acum...
Pădurile virgine și cvasivirgine sunt ecosisteme deosebit de complexe. Pe lângă bogăția de specii de arbori, structurile lor și fazele de dezvoltare diferite oferă un habitat specific pentru foarte multe specii de plante și animale. Doar mozaicurile forestiere complete, care conțin toate stadiile de dezvoltare și se aseamănă cu Arca lui Noe oferă șanse pentru toate felurile de specii pe care natura le-ar găzdui într-o pădure.
În România, până acum, am evaluat peste 600.000 ha de pădure, am identificat circa 65.000 ha de păduri virgine și cavsivirgine și, în prezent, avem studii în proceduri de avizare pentru alte 14.800 ha la nivel național. O parte dintre pădurile identificate au fost incluse deja în patrimoniul mondial UNESCO.
Acestea sunt pădurile de basm care odinioară erau larg răspândite. Astăzi ne-au mai rămas doar câteva mostre, iar regiunea Carpato-Danubiană adăpostește o proporție importantă a lor.
Provocările rămase...
Cele mai recente date prezentate de Ministerul Mediului arată că, în noiembrie 2020, în Catalogul pădurilor virgine și cvasivirgine erau incluse în total aproape 44.000 hectare de păduri. Ceea ce înseamnă că doar o parte dintre aceste păduri extrem de valoroase sunt protejate de lege.
Deși, la nivel teoretic, toată lumea a înțeles importanța pădurilor virgine, din păcate sunt prea puțini cei care se implică efectiv. Pentru noi, ele nu reprezintă doar un subiect, ci peste 1.600 de ore de muncă, circa 600.000 ha de pădure evaluate, traininguri și nopți nedormite. Ele sunt cele mai valoroase păduri ale Europei, sunt aici și ne călăuzesc pașii. Trebuie doar să le înțelegem și să avem grijă de ele până nu este prea târziu.
Împreună putem să le protejăm.
Construim împreună…
La poalule Munților Țarcu, în Carpații Meridionali, natura a renăscut odată cu reintroducerea zimbrului, specie care a dispărut din România acum 200 de ani. Peste 500 de specii de animale și 200 de specii de plante beneficiază de prezența zimbrului.
Odată cu revenirea acestei specii legendare și comunitatea a îndrăznit să privească cu alți ochi natura și să dea o șansă ecoturismului să revigoreze economia locală.
WWF România a fost alături de comuna Armeniș, din județul Caraș-Severin, timp de 7 ani plini de ateliere, consultări publice, evenimente, sesiuni de informare, transporturi de zimbri și schimburi de experiență cu zone în care eco-turismul prosperă. 30 de gospodării s-au alăturat realizării experiențelor turistice pe urmele zimbrilor și au oferit servicii culinare și de cazare în sălașe restaurate, produse locale, transport, ghidaj pentru turiști din țară și străinătate.
Necesitatea de a clădi în mod sustenabil un program turistic la scară mica, pentru a reduce impactul asupra naturii și a aduce beneficii pe termen lung localnicilor a dus la construcția primului campus în natură din România. Comunitatea a participat la conceptul și construcția campusului WeWilder care va fi format din trei căsuțe în stil minimalist și o clădire pe nume Zâna, toate din material natural care se topește în peisaj. Aici localnicii și vizitatorii vor schimba idei, vor folosi bucătăria comunitară și consulta biblioteca plină de cărți despre un trai în armonie cu natura.
Deși fundația este pusă, sunt încă multe provocări…
Este nevoie de multe resurse pentru menținerea motivației celor implicați și pentru realizarea unei infrastructuri cu adevărat funcționele pentru ecoturism sustenabil. Este nevoie de resurse umane care să informeze și educe factorii locali, de resurse financiare pentru a investi în dezvoltarea și promovarea zonei denumită Măgura Zimbrilor și de colaborarea tuturor factorilor interesați.
Mai presus de toate este necesară o viziune de ansamblu care respectă valori importante pentru o destinație ecoturistică, iar la această viziune trebuie să adere întreaga comunitate. De la restaurarea caselor respecând stilul zonei, la reciclarea selectivă și de la practici agrare tradiționale, la consumul cumpătat al resurselor naturale, totul are un impact social, cultural, economic și natural.
Fiecare gospodar, consilier local, turist, silvic, antreprenor, vânător… trebuie să fie deschis la schimbare și să adere la un stil de viață care respectă natura. Împreună am adus înapoi zimbrul, o specie vulnerabilă, un simbol al puterii și prosperității.
Împreună putem pune pe hartă destinația Măgura Zimbrilor.
Progresul făcut până acum...
De doi ani, spunem împreună ”Delta e la noi acasă!”
Patrula Zero Plastic și-a propus propus să contribuie la combaterea și prevenirea poluării cu plastic în Delta Dunării și a colectat în 2020 peste o tonă de deșeuri din plastic.
Anul acesta, Patrula Zero Plastic a devenit centrul de comandă pentru implicare și mobilizare. Pe tot parcursul verii, lucrăm la activarea comunităților locale și a turiștilor pentru a monitoriza și strânge plasticul, astfel încât cantitățile noi de plastic să fie din ce în ce mai reduse.
În plus, în 2021 Patrula Zero Plastic își propune să determine luarea unor decizii concrete pentru o infrastructură durabilă de colectare separată a deșeurilor din plastic din Delta Dunării. Acest lucru presupune un plan de investiții nu doar în infrastructură, dar și în implicarea locuitorilor, agenților economici și nu în ultimul rând a turiștilor să nu mai folosească ambalaje din plastic sau alte produse din plastic acolo unde există alternativa înlocuirii cu materiale naturale. Acesta este și mesajul acțiunilor WWF - ca Delta Dunării să devină destinația cu adevărat ecologică a României.
Provocările rămase...
În fiecare an, Delta Dunării adună, pe lângă apele fluviului și ale afluenților săi, și aluviuni și gunoaie (în principal plastic). Mai mult, zona este amenințată de agricultura intensivă, lucrări de drenaj făcute în exces, folosirea de fertilizatori chimici și deversarea de substanțe nocive în apă.
Această zonă de insule plutitoare de stuf, păduri, pășuni și dune de nisip acoperă 5165 km2 și găzduiește un amestec fascinant de culturi și oameni, precum și o gamă variată de specii sălbatice.
Însă problema plasticului care plutește în derivă pe Dunăre rămâne una spinoasă. În condițiile în care județul Tulcea a promis Uniunii Europene o rată de reciclare de 50%, pentru dezvoltarea durabilă a Deltei Dunării, în acest moment se reciclează doar 3% din aceste deșeuri. Operatorii serviciilor de colectare a deșeurilor se plâng că nu au resurse suficiente, colectarea și transportul deșeurilor fiind dificilă și scumpă.
Fără implicarea fiecăruia dintre noi, nu vom reuși să păstrăm Delta curată, casă a peste 5.000 de specii sălbatice.
Împreună putem realiza acest lucru.
Progresul făcut până acum...
Prin proiectul Coșul de Picnic am urmărit schimbarea de comportament a elevilor care adoptă obiceiuri alimentare prietenoase cu natura, prin intermediul jocurilor și a unui nou ritual la clasă: zile dedicate mâncării sustenabile. Lunea a devenit ziua pachețelului gătit acasă, miercurea ziua fructelor și legumelor locale și de sezon, vinerea a fost ziua zero risipă. În aceste zilei, elevii se implicau în jocuri și activități interactive dedicate acelei teme și se asigurau ca pachețelul de acasă să respecte acel principiu.
Au participat 4669 de eleivi, 257 de profesori și educatori, din 27 de județe. Predarea a fost realizată online în 6 școli, hibrid în 14 școli , offline în 85 școli
Măsurătorile arată o creștere cu 20% a consumului de gustări (pachețelul de acasă) din fructe și legume, cu accent pe fructe și legume locale și de sezon (creștere de 11%) = 76% dintre gustările copiilor implicați au devenit fructe și legume locale și de sezon.
Risipa de alimente a fost redusă cu 15%.
Așa cum era de așteptat, cunoașterea corelației dintre alimente și mediu a crescut cu 41%.
55% dintre părinți observă o îmbunătățire generală a dietei copiilor lor datorită experienței Coșul de Picnic și 70% dintre profesori consideră că obiceiurile alimentare ale elevilor s-au îmbunătățit datorită proiectului. În timp ce alți 61% dintre profesori au văzut o îmbunătățire a propriilor diete.
97% dintre profesori spun că ar fi dispuși să recomande Coșul de Picnic mai departe
Provocările rămase...
Poate o simțim sau nu, o știm sau nu – micii producători din țara noastră sunt de ceva timp deja marginalizați pe piață și în politicile publice, fiind considerați ineficienți, neștiutori și rămași în urmă în activitatea lor de producere a ceea mâncăm.
Lucrul acesta poate părea adevărat dacă lentila prin care sunt priviți este cea a producției în volume industriale, fără alte criterii și fără a considera risipa alimentară, a dotării cu cât mai multe și mai mari tractoare, a gestionării unor terenuri uriașe, plane și lipsite de impedimente cum ar fi zonele cu vegetație naturală sau arborii bătrâni sau vreo baltă cu stuf. Dacă schimbăm lentila și începem să vedem prin ea și conținutul nutritiv al hranei produse de ei, diversitatea și gustul produselor, cultura gastronomică sau abundența formelor de viață pe care le găzduiesc terenurile mici și diverse, gestionate în ferme de familie, multele relații de muncă și vecinătate pe care le susține o fermă de familie, atunci vedem și nedreptatea, lipsa de informație sau voință, sau chiar dereglări în ordinea priorităților.
Noi folosim al doilea tip de lentilă – pentru noi, micii producători, cu fermele lor care formează mai mult de 90% din totalul fermelor din România, sunt custozii peisajelor rurale îndrăgite din țara noastră și a naturii pe care încă o găsim acolo și garantul că acestea au o șansă să dăinuie și pentru generațiile următoare. Pentru noi, micii producători sunt un mare atu al României și la nivel european, unde țările dezvoltate abia acum conștientizează ce au pierdut odată cu intensificarea agriculturii, și la nivel global, unde ne confruntăm cu dubla criza climatică și a biodiversității.
Misiunea noastră pe acest front al agriculturii și hranei este ca Politicile și practicile agricole din România să asigure conservarea peisajelor rurale tipice, mixte și armonioase, precum și a biodiversității care depinde de ele, și să întrețină vitalitatea socială și economică a comunităților rurale, care să beneficieze de acces facil la informație și finanțări și de infrastructuri de procesare și desfacere a produselor alimentare locale.
Și, cu gândul la această misiune, suntem în plină desfășurare de forțe pentru ca politica agricolă a României pentru perioada ce vine, adică 2023-2027, să sprijine mai mult micii fermieri și formele alternative de comerț - așa-numitele lanțuri scurte/directe de aprovizionare, dar și protejarea anumitor ecosisteme valoroase, refacerea naturii de pe terenurile agricole și protejarea albinelor și a celorlalte insecte polenizatoare. De asemenea, am început să lucrăm la schimbarea modului în care autoritățile publice fac achiziții de alimente pentru unitățile de alimentație publică (ex. cantinele instituțiilor) și programele alimentare precum „Cornul și laptele” - vrem ca acestea să fie aprovizionate cu prioritate de la producători locali și din ferme care folosesc practici de producție „curate”. Un alt efort este cel de a construi o bucătărie comunitară în hub-ul WeWilder din Armeniș, în zona de reintroducere a zimbrilor din Banatul montan. Construim, de fapt, o întreagă divizie de hrană – WeEatWilder care va aproviziona în mod durabil atât campusul turistic și de lucrat la distanță, cât și toate programele și activitățile turistice pe care le organizăm pe urmele zimbrilor. Aceste 3 elemente sunt doar câteva dintr-un întreg „meniu” de obiective și activități pe care ni le-am asumat în domeniul hranei.
Împreună le putem susține și duce la bun sfârșit.
Noutăti
Fii la curent cu ultimele articole ale WWF România
Raportul științific ONU privind clima prevede consecințe catastrofale dacă nu acționăm urgent pentru a stopa criza climatică
ONU a publicat pe 20 martie cel mai recent raport al său, care contribuie la informarea publicului cu privire la acțiunile ce necesită a fi întreprinse pentru a face față crizei climatice în anii următori. Raportul Grupului interguvernamental de experți în evoluția climei (IPCC) reprezintă cea mai solidă evaluare a factorilor care determină schimbările climatice, a impactului și a soluțiilor de atenuare și de adaptare din ultimul deceniu.
Capitolul REPowerEU al PNRR: Recomandări WWF-România care pun oamenii și natura în prim-plan
WWF România a oferit sugestii de reforme de politici și investiții pentru capitolul REPowerEU al PNRR care pun oamenii și natura în prim plan.
REPowerEU – consultare publică cu jumătate de măsură
WWF România, Bankwatch România, 2Celsius, Greenpeace România și Comunitatea Declic au cerut modificarea formularului MIPE astfel încât să fie permisă posibilitatea de a propune noi reforme și investiții și am fost auziți! Am fost auziți! Formularul a fost modificat în cursul zilei și acum include o secțiune!
Pentru a asigura restartarea economiei într-un mod care să asigure protecția și siguranța oamenilor, dar și perspective sustenabile pentru viitor, este necesară regândirea unor politici publice sectoriale și a finanțărilor aferente.